Capitolul XII

64 5 18
                                    

           Ce e mai frumos ca o dimineata insorita de sambata in care sa iti pui intrebari la care nu puteam gasi un raspuns?Aerul rece si mirosul linistii si al naturii abia trezite din somn imi invadau narile precum un val violent.Imi tineam ochii inchisi adulmecad parca, precum un lup flamand atras de mirosul prazii, pietrele ude din care era facuta facultatea in timp ce scoarta marelui copac din fata caminului parca se contopea cu mine, devenind una cu sufletul meu.Ma gandeam in acel moment ce ar fi mai frumos decat o viata traita intr-o cabanauta mica, la marginea unei paduri si la malul unei mari, cu puternicul codru in sapte si cu mareata apa in fata, batut atat de adierea imbalsamata de mirosul florilor salbatice cat si de briza sarata.Singurii tai vizitatori sa fie iepurii rataciti care sa nu puna intrabari tampite sau sa te trezeasca din somn si sa te streseze.Ah!Sincer ma intreb ce ma opreste sa plec si sa uit de toate acestea, de tampenii, de zile pierdute fara sens si de intrebari fara raspuns.Brusc o durere de cap alunga orice stare de relaxare precum si toata fericirea mea.Capul imi era plin de mistere ce se loveau parca de craniul meu in incercarea lor de a iesi afara.Incercam sa tin ochii inchisi insa simteam cum peisajul se misca haotic, ca intr-un dans al umbrelor si al fumului.Nu mai suportam mult aceasta stare iar in plus, teama se strecura sub pielea mea precum un parazit insetat de sange.Scena de acum cateva seri cu statuia ce clipea imi bantuia parca corpul facandu-l sa tremure usor.

         -Capul sus veverita mica! 

         Vocea aceea imi sparse transa in care era era precum o piatra ce loveste o fereastra de sticla.Am deschis ochii brusc simtind parca cum lumina imi violeaza retina, razele soarelui parca arzand precum un foc salbatic la contactul cu cristalinul, facandu-ma sa ma simt de parca priveam insusi focurile iadului.Am reusit sa imi ridic capul usor iar printre falnica coroana a stejarului l-am vazut pe Tom razand de la fereastra.

         -Ce e? am intrebat buimacit de schimbarea brusca.

        -Hai in camera!striga colegul meu, nu mai sta singur acolo.

        -Nu stau cu idiotii! i-am raspuns aratandu-i semnul prieteniei.

Incepu sa se agite la fereastra semn ca degetul meu mijlociu nu ii era pe plac.

       -Fraiere eu te invit si tu! striga aratand pumnul, stii ce?Sa ma pupi in... stai asa!

        Disparu pret de o secunda de la fereastra insa apoi aparu urcat probabil pe un scaun deoarece acum il puteam vedea aproape in intregime.Se intoarse cu spatele la mine si apuca de pantaloni.Idiotul vroia sa se dezbrace.Aparu Shadow langa el care il dadu jos imediat.E bine ca macar unul din colegii mei mai are cativa neuroni.Nu am apucat sa termin bine laudele la adresa prietenului meu tatuat ca un fund alb, precum o luna plina rasari usor de la fereastra falnica precum un drapel al unei tari castigatoare.In stralucirea soarelui se plimba mandra in stanga si in dreapta, dansand parca cu razele aurii.

        Idiotul tatuat e mai nebun ca Tom.L-a privat pe acesta de bucuria de a rade de mine.Cum sa nu te mandresti cu astfel de prieteni.

       -Bine Shadow, am strigat incercand sa il fac sa se opreasca, cara fundul ala alb pana aici.

Aparu imediat la usa caminului zburdand precum o fetita indragostita printr-un lan de floricele galbene, inspirand inocenta sentimentului de fericire precum si bucuria de a alerga precum o domnisoara, tatuat fiind pe tot corpul.Pana sa scot telefonul sa filmez a ajuns la mine.

        -Faci ceva pentru mine? l-am spus inainte sa intrebe de ce l-am chemat.

        -Depinde, rosti el repede, trebuie sa merg sa mananc deci daca nu dureaza te ajut.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 01, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Cronicile StonefortUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum