Wonderful life (EXO fan fiction)

I wil always love you!

-"Nici eu, Lee Ah. Cum as putea? Nu stiu de tine dar eu in astea 7 luni singurul lucru la care m-am gandit a fost daca esti fericita departe de mine si daca ma mai urasti pentru ce s-a intamplat. Mi-a fost atat de dor de tine, am avut seri in care imi venea sa vin pur si simplu aici si sa te caut ca un disperat doar ca sa te pot avea langa mine. Imi este dor de tine, de buzele tale, de atingerile tale, de corpul tau, de zambetul tau, de fata ta de somnoroasa dimineata, imi este dor sa fii persoana langa care ma trezesc, imi este dor sa gatim impreuna, sa avem intalnirile noastre ca niste liceeni si imi este dor sa iti spun ca te iubesc si tu sa imi sari in brate si sa imi spui ca ma iubesti la fel de mult."

Am ramas pur si simplu blocata la el fara a scoate nici macar un cuvant. Stiam prea bine ce vreau sa ii spun, dar nu puteam sa fac asta, eram pur si simplu socata. Si nu din cauza ca mi-a spus ca inca ma iubeste. Stiam asta, simteam. Poate ca suna nebunesc dar stiu ca sentimentele dintre noi doi nu vor inceta niciodata. Nu ma asteptam sa il vad aici si acum ca imi mai spune si toate astea...mi-a adus aminte de tot. Fiecare moment petrecut impreuna mi s-a derulat in minte si nu pot sa cred ca nu am realizat cat de mult mi-au lipsit acele momente. Le-am ascuns in mintea mea atat de bine si acum ca sunt toate scoase de acolo, au reintrat in suflet.

Am simtit cum isi pune mainile pe umerii mei, zdruncinandu-ma putin deoarece trecuse cateva minute bune si eu tot nu spuneam nimic. Mi-am ridicat privirea spre el si cand i-am vazut sclipirea din ochi, nu am mai avut nicio indoiala. Stiu ca nu va repeta greseala aceea, stiu ca nici eu nu o voi repeta. Am inceput sa ii zambesc in timp ce mi-am pus mainile pe mainile lui care inca se aflau pe umerii mei. "LeeAh, sp-". Nu l-am mai lasat sa spuna nimic. Si nici eu nu am facut-o. Mi-am lipit buzele de ale lui fara a-l lasa sa mai spuna ceva sau sa respire. L-am sarutat cat pentru toate lunile in care am fost despartiti. Imediat cum i-am atins buzele cu ale mele, am simtit cum un zambet a aparut pe fata lui, raspunzandu-mi la sarut fara a sta pe ganduri. Mainile mele se aflau in jurul gatului lui tragandu-l si mai aproape de mine, asta daca era posibil, ale lui deja coborand usor in jurul taliei mele. Cand am simtit ca nu mai am aer, m-am indepartat usor de buzele lui, simtind parca un gust amar din cauza asta.

-"Mai trebuie sa spun ceva?" l-am intrebat in timp ce una din mainile mele se juca cu parul lui, cealalta aflandu-se inca in jurul gatului sau.

-"Nu. Nu mai trebuie sa spui nimic." mi-a soptit, oferindu-mi un pupic pe frunte, asa cum obisnuia sa faca mereu.

-"Dar tot o sa o fac. Oppa!" i-am soptit usor. Stiu cat de mult ii place sa ii spun oppa. Mi-a spus ca atunci cand il strig asa, simte nevoia sa ma protejeze. Mi-a spus ca sunt stie ca sunt o fire puternica si ca ma descurc singura in orice situatie, dar atunci cand il strig oppa, pentru el e ca si cum i-as spune ca am nevoie de el, ca am nevoie sa ma protejeze."Mi-a fost atat de dor de tine.Si mie imi este dor sa ma trezesc langa tine si cu zambetul tau. Si mie imi este dor sa gatim impreuna si sa avem intalnirile noastre speciale. Imi este dor de toate astea, dar in ultima vreme le-am ascuns atat de bine in mine, incat desi stiam ca am nevoie de tine, simteam ca oarecum am trecut peste si ca pot trece la o alta etapa in viata mea. Sa te las in urma. Dar atunci cand te-am vazut la aeroport si acum cand mi-ai spus toate astea....ai inviat totul, oppa, absolut tot. Am crezut ca sunt fericita si ca ma simt bine, dar pe cine pacalesc? Pur si simplu ma minteam singura. Nu! Nu sunt fericita fara tine. Nu ma simt bine fara tine. Da, ma fac sa cred asta atat de bine incat pare ca e adevarat, dar nu. Tu esti totul, tu esti raspunsul meu, raspunsul a tot ce tine de viata mea. " Nu am mai rezistat si am inceput sa plang, sa plang de fericire ca este aici, langa mine. M-a strans la pieptul lui, mainile sale aflandu-se in jurul meu, parca pentru a ma proteja. L-am auzit cum incepe sa spuna ceva, dar vocea ii tremura atat de rau si inima ii batea atat de tare incat abia am auzit. "Iarta-ma pentru tot. Iarta-ma." L-am auzit cum tot spune asta strangandu-ma din ce in ce mai tare in brate, mai avea putin si ma lasa fara aer. "Daca vreodata mai indraznesti sa pleci de langa mine, jur ca am sa te caut in toata lumea si cand o sa te gasesc, o sa te leg si nu o sa iti mai dau drumul vreodata. " M-a facut sa rad cu ce mi-a spus ultima data, el uitandu-se la mine inca foarte serios. Ohh, chiar nu glumea.