Doi de inimă neagră

unu

New York

Beatrice Fill admira priveliștea liniștitoare pe care fereastra i-o oferă.

Ceașcă ei fierbinte de ceai verde îi aburea ochelarii de citit. A pus-o pe noptieră și a continuat lectura pe care o avea de pregătit pentru mâine.

"Sub aceiași stea." - John Green.

S-a îndrăgostit nebunește de cartea respectivă și a mulțumit tuturor celor care i-au recomandat-o.

Mâine avea de vorbit despre cartea ei preferată. De ce să n-o și citească încă o dată?

Mama ei a strigat urcând scările:

"- Mâine vom fi plecați toată ziua." a spus sprijinindu-se de tocul ușii.

Fata doar a aprobat printr-o mișcare din cap iar mama ei i-a sărutat atent fruntea:

"- De ce nu te mai destinzi și tu puțin?" s-a așezat lângă ea iar fata și-a pus capul în poala ei.
"Pot să ieși mâine cu Sophi dacă te plictisești." a început apoi să se joace blând cu părul ei șaten perfect.

"- Aș prefera să stau mai mult acasă urmărind o dramă." șopti fata.

"- Nu uita să suni când ajungi acasă." femeia i-a sărutat obrazul tinerei și ulterior a părăsit camera.

Beatrice și-a luat cartea și a continuat lectura. Mama ei mereu i-a spus să se distreze și să își trăiască perioadă frumoasă a adolescenței mai relaxată atâta timp cât se simțea bine echilibrată și în viața ei de liceu.

Urma probabil o seara scurtă și a hotărât să meargă în fața dulapului și să-și ia pijamalele ca ulterior să se pregătească de culcare.

"cutia" i-a atras atenția mult mai mult decât de obicei.

Într-o cutiuță roz pastel își ținea toată îmbrăcămintea atent croită pentru balet.

Balet- cea mai delicată afișare a unei fetițe elegante și visătoare.
Ca ea.

A luat cutia în brațe și a așezat-o pe pat. A luat o rochiță de la primul ei concurs și a început să țopăie cu ea în mâini.

Fără să-și dea seama, a început să facă pașii de balet pe care îi știa mai bine.

Se simțea ea, iar după mult timp, azi era ziua în care a deschis din nou cutia.

A fost trezită din valsul ei de încheierea delicată a coregrafiei.

Trice a pus toate la fel cum erau așezate înapoi în cutie și într-un final și-a încheiat rutina de seară.

Aflată acum în pat, telefonul de pe noptiera ei a primit o notificare.

Sophi o contactase.

Prietena ei cea mai bună mereu îi scria în fiecare seară. Îi știa tot programul pe de rost. Poate uneori mai mult decât îl știa pe al ei.

Un simplu noapte bună fata îi urase și Beatrice deja zâmbea.

În timp ce a mai zăbovit prin cameră cu obiceiul ei de a-și pregăti ținuta pentru școală de a doua zi se gândea la noile provocări ale zilei de mâine.

Trice îi este porecla pe care mama ei i-a pus-o din prima zi în care aceasta a început să vorbească.

Cum majoritatea pățim, prima oară când începem să stâlcim cuvintele, numele este primul.