Încă de când eram mică am avut vise ciudate. Ele mereu apăreau noaptea, după ce adormeam și durau până dimineața. Ideea este că eu nici nu știam ce făceam acolo. Când mă trezeam nu îmi aduceam aminte nimic din ce s-a întâmplat.
Pentru un copil de 8 ani, aceste vise nu erau tocmai liniștite. De fiecare dată când mă trezeam dimineața, eram plină de sudoare de parcă aș fi alergat, dar mai ales miroseam a fân și iarbă uscată. Uneori, în nopțiile zbuciumate de aceste vise, mă trezeam că miros a sânge și fier.
Nu știam de unde provine mirosul, dar nici nu i-am întrebat pe părinții mei. Ei păreau chiar total absorbiți de treburile lor zilnice, fără a le mai păsa cum se trezea fiica lor. Chiar dacă l-aș fi spus ei nu m-ar fi crezut.
Totul a început când am împlinit 6 ani, chiar în noaptea de dinainte aniversării mele. Imediat, după ce am stins lumina și pus capul pe pernă, am adormit într-un somn profund. Încă îmi amintesc că aceea a fost prima noapte de când am început să am aceste coșmaruri.
•○•
Era o pajiște frumoasă. Firele lungi de iarbă mă înconjurau, gâdilându-mi trupul. Vântul domol bătea din spate, iar cămașa mea de noapte parcă zbura. Soarele era, și el, mai luminos ca niciodată.
Brusc, în fața mea apăru un băiețel. Cam de vârsta mea. Avea un păr negru ca pana corbului și o piele albă ca laptele. Stătea și mă privea, că o stana de piatră. Zămbesc către el. Îi întind o mână, în speranța că o va apuca.
– Feyre. Pe tine? zic cu o față prietenoasă.
– Nimeni, zise cu un ton egal.
Îl privesc nedumerită.
– Te cheamă "Nimeni"?
Niciun răspuns.
– Păi atunci, vrei sa ne jucăm? întreb sfioasă.
El dă din cap acceptând și începem să ne jucăm prinsa.
Din greșeală ne lovim unul de altul și cădem pe jos. Eram unul lângă altul, râzând. Ce zâmbet frumos avea!
Apoi ochii lui îi întâlnesc pe ai mei. Mă fixau, iar eu nu-mi puteam dezlipi privirea de la ei.
– Tu vei fi mireasa mea, zise cu un ton hotărât.
– M-aș bucura, zic încă râzând.
Se apropie ușor și mă sărută pe obraz. Rămân blocată, neștiind cum să reacționez. N-apuc să mă dezmeticesc că băiatul dispăru.
Iar cu el și lumea creată.
CITEȘTI
Prințul Nemilos
Fantasy"Acel ticălos care mi-a furat țara si mi-a omorât oamenii. Mi-a distrus visele și speranțele. Totul." Focul distruge. Focul pârjolește. Focul arde. La fel și dragostea dintre cei doi. Ca un foc se înalță și arde tot. | Ce faci când știi că nu ai al...
