Doi de inimă neagră

doi

        New York
    Soarele îi scotea în evidență fiecare trăsătură perfectă a feței. Pielea cu un subtil ton închis a lui Beatrice se ascundea între așternuturi.

    Fata își deschide rapid ochii la auzirea alarmei intitulată 'o vom face și pe asta' care o trezea în fiecare dimineață.

    Cu multă plăcere și productivitate specifică ei s-a ridicat din pat.

    După câteva exerciții de înviorare și-a spălat fața și dinții apoi s-a îmbrăcat în uniforma școlară.

    Melodia ei preferată care îi dădea o energie pozitivă s-a oprit, semn că timpul ei s-a scurs și că ar trebui să meargă spre școală.

    A încuiat ușa casei și a luat-o cătinel spre incintă.

    Între timp, la două străzi distanță, Federico a avut o noapte lungă în care a dormit doar patru ore.

    Mama lui se chinuia cu greu să-l trezească.

    Federico și-a mâncat micul dejun căinându-se de oboseala pe care zborul i-a oferit-o.

   Într-un final tatăl lui a comentat:

   "- Vrei să duci hârtiile azi la școală sau vei sta acasă?" a spus în timp ce susținea furculița în mână.

    "- O să mă duc." băiatul a răspuns.

    "- O doamnă ți-a lăsat uniforma în sufragerie ieri." mama lui i-a atras atenția.

    Copilul și-a terminat porția și a fugit spre sufragerie.

    Atent, curios și cu emoția unui nou început a îmbrăcat uniforma.

    Ghiozdanul și cărțile atribuite orarului de azi au fost pregătite de el într-o oarecare grabă.

    După un pupic bine meritat de la fiecare părinte, a ieșit pe ușă.

    Hârtiile pe care le ținea în mână stânga se fluturau vag la briza vântului.

   Școala pe care ochii nu reușeau s-o cuprindă era acum la o mică distanță în față.

   L-a cuprins enorm fiecare energie a liceenilor care îl aveau în vizor în timp ce mergea printre ei întrebând de secretariat.

    "- Bună ziua." a salutat un pic emoționat bătrâna care stătea în spatele biroului.

    "- Tu trebui să fii Sant, cel nou. Nu te-am mai văzut pe aici." bătrâna se uita peste ramele ochelarilor la el, scanându-l.

   Băiatul nu voia decât să dea încet din cap și să scape de orice privire.

    "- Am adus documentele cerute." i le-a întins dumneaei.

   "- Mă voi ocupa de ele."

   "- Știți cumva unde este sala de literatură?" băiatul a întrebat dând să iasă pe ușă.

    "- Ultima ușă de la etajul 2 pe stânga." i-a zâmbit femeia cald.

    "- Mulțumesc mult, să aveți o zi bună." a urat el.

    "- La fel." a mai murmurat ea dar el deja ieșise din aria ei vizuală.

    A găsit clasa și oricum toate fetele și toți băieții din liceu erau cu ochii ațintiți pe el.