Era iarna .. Încă este.. Pe la sfârșitul, poate chiar jumătatea lunii Ianuarie , ma plimbam singuratica după ce am iesit de la voluntariat .. O zi monotona, ca oricare alta. Vântul imi bătea in parul care deabea il aranjasem si parca aveam o stare de nervozitate datorită acestui fapt.. Lumea din jurul meu era fericita , insa pentru mine .. Para nimic nu avea sens .. Cine eram? Unde mergeam? Ce voiam oare sa fac? Deodata o vad pe Clara.. Micuta mea prietena blonda cu care nu m-am mai vazut demult . O îmbrățișez tare- eram foarte bune prietene odată .. Încă încerc sa repar asta .. Ma întreaba ce fac.. Ii spun ca sunt okay.. Pe cine minteam oare.. Ma simțeam mai singura ca niciodată.. Conversația noastră dădea amploare având in vedere faptul ca vorbeam atât de deschis si totuși.. Ea era suparata pe mine .. Deodata zăresc pe cineva venind.. Era seara, întuneric .. Era Erik.. Înalt. Îmbrăcat tot in negru .. Parca degajat de întreaga lume .. -o imbratiseaza pe Clara- .. Ma uitam la el .. De parca lumina Raiului imi venea in ochi.. Si nu exagerez .. Ma uitam la el de parca eu cu el am fi avut cea mai lunga poveste de dragoste .. Nu, nu se întâmplase asta .. Nici măcar nu am facut cunoștință .. Am mai vorbit cu Clara puțin.. Nici pe departe sa ma uit la ea in timp ce vorbeam , ci la Erik .. Era inevitabil.. Ma privea foarte intens, parca voia sa imi spună ceva, sa imi afle povestea, sa .. Era ceva .. Imi zâmbea ușor .. Deja simțeam micuțele animale care mi se plimbau prin burta .. Nimic ciudat.. Mereu mi se întâmpla asta . Nu știam cum sa lungesc conversatia, poate asa făceam cunoștință .. In zadar oricum.. Amândoi mergeau la voluntariat .. O strâng in brate pe Clara si ii dau de înțeles ca vreau sa mai vorbim .. Plec spre statie .. Parca eram pierdută, pierdută undeva .. Nici măcar in lumea mea.. Nu, era ceva nou.. Nu, nu eram îndrăgostită. Nu.. Eram?! Nici
nu e posibil .. Stăteam in autobuz .. Târziu, mergeam spre casa .. Parca eram fericita! Dar nu știam de ce.. O stare de bine imi controla zâmbetul ușor de parca ceva miraculos mi s-ar fi întâmplat .. Oare de ce? Ce era cu mine? La ce ma gândeam? La Erik? La zâmbetul lui? La ochii lui? La cât de dragute ar fi imbratisarile lui având in vedere ca este foarte înalt? Nu.. De ce m-as gândi la el? Nici măcar nu il cunosc .. Bine , poate ca l-am mai vazut intr-o zi dar .. Parca nimic nu se întâmplase atunci.. Exagerez? Nu cred .. Ceva era cu mine.. Ii trimit mesaj lui Clara.. "Cine este amicul tau?" Răspuns: "Este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.. Nu vei găsi niciodată un tip mai dragut ca el.."-ceva de genul, a fost mai lung mesajul insa.. Cand am citit asta, tocmai ce am constatat ca din nou zâmbeam.. Zâmbeam!! Ajung acasă fericita .. Nu dorm toată noaptea .. Vorbesc cu Clara despre el.. Imi spunea atâtea lucruri frumoase .. Ma gândeam .. Oarece am patit?! Ce e cu mine?
