Căsătorită cu fiul diavolului

Capitolul 17 "Draco!"

  Călăream repede prin pădure după ce l-am lăsat pe tata dezamăgit că nu am reușit în misiunea lui de a mă face să rămân.

"Ești sigur că vrei să vii cu mine?"Întrebase Lucian.

"Viața ta va fi în pericol".

Am decis că prefer să trăiesc în pericol decât să trăiesc ca o persoană moartă, dar acesta nu era principalul motiv pentru care nu voiam să rămân. Nu am vrut să rămân pentru că voiam să fiu cu Lucian.

"A te simți bine?"
Întrebă Lucian după ce a încetinit.

"Da, sunt bine. Cred că mă obișnuiesc cu ea", am spus, ușor încântata.

"Unde mergem?"

"La Gatrish "a răspuns el.

Gatrish, un regat cunoscut pentru războaiele sale, sclavia și prostituția.
Regele lor a fost un rege crud, cu sete de sânge și apetit pentru femei.
Se spune că ia în fiecare zi o nouă soție și o nouă concubină și că lichiorul, petrecerile și sexul fac parte din viața lui de zi cu zi și toată lumea trăiește în regat.

"Ești sigur că este o idee bună să mergi acolo?" am întrebat.

"Îl cunosc pe regele lor. El este singurul care ar putea fi de acord să ajute."
a explicat el.

Încă nu am putut trece peste faptul că își va ucide frații, chiar dacă a fost un lucru obișnuit pentru prinți. Știu dacă nu-i omoară pe ei. probabil l-ar ucide: doar mi-aș fi dorit să existe o altă modalitate de a rezolva această problemă. Îmi imaginez că solicitarea ajutor regelui Gatrish ar înrăutăți lucrurile, chiar dacă nu l-am cunoscut personal.

Am călătorit toată ziua, făcând doar câteva pauze pentru a mânca și a ne odihni, apoi am continuat să călărim tot restul nopții ..

M-am întrebat cum poate Lucian să rămână treaz.

Adorm și mă trezesc din când în când, ținându-mă strâns de el, speriat să nu cad de pe cal pentru că eram prea obosita să rămân treaza.

De data asta când m-am trezit, a fost dimineață.
Soarele a strălucit puternic, briza mai caldă decât azi-noapte a suflat părul lui Lucian moale în fața mea.
Am scos mâna departe de talia lui Lucian și să-i îndepărtez părul de pe față, dar am avut impulsul brusc să-l miros. L-am apucat și am inhalat. Cum ar putea să miroasă mereu atât de bine?

"Bună dimineața soție", a salutat-o ​​și i-am aruncat repede părul jenat.

"Bună dimineața."
am șoptit înapoi.

Privind împrejurimile mele am observat că toată lumea călărea încet.
Soldații au stat de vorbă și au râs în timp ce călăreau, fără să-i dea dovadă de oboseală pe fețele lor, chiar dacă nu au dormit toată noaptea.

"Am ajuns. Vei putea să te odihnești în curând", a spus el în timp ce traversam un pod care ducea spre o poartă mare de metal, cu o pază pe fiecare parte. Lincoln sări jos de pe cal și se urcă la unul dintre paznici.

Au rostit câteva cuvinte și apoi cei doi paznici au deschis poarta pentru ca noi să intrăm.
Când am intrat, am înghițit buzunarul în gât. Nu așteptam cu nerăbdare să-l întâlnesc pe acest rege și am devenit și mai îngrijorat când Lucian și oamenii lui i s-a spus să-și lase armele într-un depozit înainte de a intra în castel.

Lucian a făcut acest lucru fără ezitare, iar oamenii lui au urmat. M-am uitat doar la ei, cu ochii mari.

Au fost într-o misiune de moarte? Am pus mâna pe brațul lui Lucian înainte de a intra, aruncându-i o privire îngrijorată și întrebătoare. S-a întors cu un zâmbet liniștitor înainte de a urma paznicul care ne va arăta calea către regele însetat de sânge.