Capcana Șerpilor

Capitolul 19

Am trecut printr-un portal de un rosu aprins si capricios. Mergeam cu o viteza uriașă spre iad. Vedeam stelele,admiram spațiul infinit ,gandindu-ma ca existau atatea sanse sa nu ma nasc, dar am făcut-o. Am supraviețuit testului dur al nașterii cu un motiv. Încă nu știu care este acest motiv,dar o sa imi dau toata silința sa supraviețuiesc pentru a il afla.
Într-un final ajungem in iad. Aud din nou zgomotele oamenilor care sufera si indura chinuri de nedescris. Spre surprinderea mea nu sunt chinuri fizice. Sunt chinuri psihice. Li se produce o furie si durere care le clocotește in vene . Imi pare rău pentru acele suflete. Nimeni nu ar merita sa indure un astfel de chin. Dar sincer,ma bucur ca nu sunt in locul lor.

-Stai jos. mă îndeamnă diavolul.
Si-a îndreptat mana spre un fotoliu rosu . Era simplu,prea omenesc. Nu voiam sa ma asez acolo, si nu pentru ca imi era frica. Ci pentru ca era prea banal.
-Nu vreau.am raspuns cu ignoranța.
-Uite,te înțeleg. Tocmai ai devenit zana, spiriduș cum va spuneți voi. Majoritatea ființelor din specia voastra se nasc direct spiriduși. Doar un procent mic din voi se nasc ca oameni. Avand posibilitatea de a trai fara o sete continuă de răzbunare si izbăvire.
-Nu am nevoie de o morala. Spune-mi ce vrei de la mine si sa terminam asta.
Am arătat cu degetul spre capul meu . Locul unde diavolul mi-a desenat o stea. Nu era vizibilă pentru nimeni, decât daca ii lăsam eu să vadă.
-Pai azi nu am planificat mare lucru. Nu ma așteptam sa te iau cu mine azi. Am vrut doar sa te anunț sa te pregătești pentru un bal.
-Un bal? De ce ar merge diavolul la un bal?
-Pentru ca este un bal menit alianțelor. Ai nevoie de multi aliați ca sa supraviețuiești in lumea asta. Pentru copii aliații sunt prietenii,dar pentru noi aliații ne pot fi dușmanii cei mai periculoși. face o pauza scurtă. Am gasit 3 trădători printre noi. Si i-am ucis,i-am trimis direct in locul acesta. Unde sa sufere destul si sa se gândească la ce au facut.
Ma plictisisem. Aveam nevoie sa ucid pe cineva sau o luam razna. Am cautat cuțitul,nu era. Nu m-am panicat pentru ca nu aveam nevoie neapărat de o arma pentru a ucide pe cineva.
-Asta cauți?
Acea cutitul. M-am uitat pentru prima oara la el cu atenție. Nu avea chipul unui diavol,avea un par brunet si cârlionțat. Era imbracat intr-un costum rosu,iar in picoare purta pantofi negri.
-Daca chiar ai chefi sa faci pe cineva sa sufere,ar trebui sa mă incluzi si pe mine in activitățile tale.
M-am uitat la el. Părea înfricoșător,dar in același timp distrus. Prea distrus precum mine.
-Nu ai chipul unui diavol. i-am zis.
-Nu nu-l am. Pentru ca si eu am fost un om. Nu crede toate prostiile care se spun despre mine. Nu sunt un tap,si nici un zmeu,sunt un om normal binecuvântat cu un dar .
Acum ca am clarificat. Cred ca ar fi momentul sa vorbim despre bal.
-De ce vrei sa merg eu? Nu vreau sa am de aface cu tine.
-Pentru ca ai făcut un targ. Iar eu am grija sa primesc ce mi s-a promis.
Ma uitam la el. Tot nu aparea fata diavolului. Era doar el.
-Vei purta o rochie de un verde smarald. Pantofii vor avea un toc potrivit staturii tale,iar masca va fi in forma de vulpe. Dar verde. Nu vrem sa fii confundată cu cealalta ducesa poreclită "Vulpea".
De asemenea va trebui sa iti schimbi parul si coafura.
Nu m-am opus.Oricum aveam nevoie de o schimbare.
-Si pentru ca esti o colaboratoare asa de buna te voi lasa sa iti alegi tu singura noul look. Nu vreau sa stau sa ma gandesc si la asta.
S-a apropiat de mn si mi-a dat o brățară.
-Apasa pe asta pentru a te întoarce acasă.
Pe urma a dispărut.

Brățara nu ma strangea. Era perfectă. De parca era făcută pentru mana mea. Avea o culoare verde. Unul palid. Am apăsat pe ea.
Am trecut din nou prin portal. Totul era asa frumos in jur. Stelele păreau cu adevărat fericite. Cel puțin asta imi amintesc inainte sa leșin.