Roman realist, interbelic, obiectiv, cu tematică rurală.
Realismul este un curent literar de largă circulație care s-a conturat în prima jumătate a secolului al XIX -a ca protest împotriva romantismului și al lirismului excesiv.
Scriitori realiști din literatura română sunt: Nicolae Filimon, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Marin Preda.
Liviu Rebreanu (1885-1944) a fost prozator și dramaturg român. În decursul vieții sale, Liviu Rebreanu a scris multe opere. Printre acestea se numără: "Ion" , "Pădurea Spânzuraților", "Ciuleandra", "Răscoala".
Ion este primul roman obiectiv din literatura română, fiind apărut în 1920, după o lungă perioadă de elaborare. Apariția romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creația nuvelistă de până atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă.
,,Ion'' este un roman realist- obiectiv, o monografie a satului transilvănean de la începutul sec. al XX-lea, pe fundalul căreia se proiectează o dramă a pământului, dar și a iubirii.
Geneza romanului se bazează pe o documentare atentă in ceea ce privește problematica țărănimii, atât în literatura romana, cât și în cea universală, urmărind modele celebre, oferite de scriitori precum Zola, Balzac sau Tolstoi. La aceasta se adaugă trei fapte concrete de viață: un țăran tânăr, inteligent și harnic i se plânge autorului de lipsa pământului, observarea gestului impresionant al unui țăran de a sărută pământul dar și pățaniile unui fete tinere dintr-un sat vecin alungată de tată și de iubit. In ceea ce privește raportul dintre realitate și ficțiune, romancierul pornește de la date esențiale ale societății în care trăiește, prezentând destinul unui țăran transilvănean de la începutul secolului XX ,iar opera aparține integral ficțiunii, clădind un univers complex cu personalitate proprie după modelul celui real.
Titlul este dat de numele personajului principal, Ion, reprezentantul tipologic al unei categorii sociale, țărănimea.
Romanul are că nucleu epic nuvela "Răfuiala", in care un țăran sărac, Tănase Ursu este omorât de un flăcău blocat și voinic,Toma Lotru, pentru că deși se măritase cu Toma, Rafila îl iubește in continuare pe Tănase. Crima prefigurează răfuiala finala din roman.
Apartenența romanului la realismul obiectiv se observă, în primul rând, în intenția scriitorului de a crea o imagine veridică a satului transilvănean. Acțiunea, inspirată din realitățile satului transilvănean și din experiențele scriitorului, este plasată în ținutul Năsăudului și prezintă destinul mai multor personaje ce ilustrează diferite categorii sociale : țăranii, preotul, învățătorul, politicienii români.
De asemenea, protagonistul este un personaj tipic realist, faptele sale fiind determinate de condiția sa socială.
Ilustrând tipologia tăranului, critica l-a asemănat cu țăranii din romanele lui E. Zola, dar, prin dorința de parvenire, el poate fi încadrat si în tipologia ariviștilor din romanele lui Sthendal, întrucât faptele sale sunt cauzate de dorința de a-și depăși condiția socială cu orice preț.
O altă trăsătură care demonstrează apartenența romanului la realismul obiectiv o reprezintă tehnica narativă, respectiv relatarea faptelor din perspectivă narativă obiectivă, exterioară, de către un narator impersonal, omniscient și omniprezent.
Tematica romanului este complexă, fiind anticipată de titlurile celor două părți ale cărții, care anunță temele centrale și devin reperele simbolice între care evoluează protagonistul : ,,Glasul pământului'' si ,,Glasul iubirii''. Aceste teme principale sunt completate de alte cateva teme secundare, precum : familia, destinul, problema națională, conditia intelectualului român in Ardeal.
CITEȘTI
ESEURI/COMENTARII BACALAUREAT
RandomEseuri structurate și complete, pe înțelesul tuturor, pentru subiectul al III-lea. :) Sper ca aceste eseuri sa vă ajute să luați note cat mai mari la examenul de bacalaureat!
