Artă poetică modernistă interbelică - estetica urâtului.
Modernismul este o miscare ampla care se manifesta in spatiul cultural european incepand de la mijlocul secolului al XIX-lea si pana in perioada postbelica a secolului XX. Acest curent literar se caracterizeaza in special prin: ambiguitatea limbajului (datorita unui limbaj puternic metaforizat), intelectualizarea emotiei pintr-o poeziei reflexiva (idei filosofice, trimiteri la psihologie, religie, mitologie), asocieri inedite de imagini artistice si innoiri prozodice - versul alb, versul liber, tehnica ingambamentului.
Tudor Arghezi este intemeietorul "esteticii urâtului", in literatura romana, după modelul lui Baudelaire din literatura franceză, pentru Arghezi creația literară fiind un joc de cuvinte găsite cu răbdare și trudă, îmbinând elementele lexicale controversate.
Poetul debutează în 1927 cu volumul de versuri: "cuvinte potrivite", tratând o tematică diversă: arta poetică, poezia cu deschidere filosofică, poezia erotică, poezia socială, poezia ludică.
Poezia "Testament" deschide volumul de debut, fiind o artă poetică, în care prezintă viziunea despre lumea autorului și anunță principalele teme ale creației acestuia. Se încadrează în modernism, prin intenția de a defini creația și prin relația autor-operă-cititor.
Titlul poeziei are o dubla acceptie: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu (denotativ), cuvantul testament desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, mai cu seamna in legatura cu transmiterea averii sale. Din punct de vedere conotativ, cuvantul face trimitere la cele doua marti parti ale Bibliei, Vechiul Testament si Noul Tastament. Astfel, creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor - cititori sau viitori poeti.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept unica mostenire "cartea" - adica opera sa, prestigiul si numele sau. Discursul liric avand un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct, prin marcile subiectivitatii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I si a II-a ("-ti", "mea", "tine", "eu", "am prefacut", "am preschimbat", "am luat", etc.). In poezie, eul liric apare in mai multe ipostaze: eu/noi; eu/tatal-fiul (in dialogul imaginar initial); "de la strabunii mei pana la tine" (in relatia "strabunii" - eu - tu); Robul - Domnul (in finalul poeziei).
Textul poetic este strucutrat in cinci strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat (dialog imaginar) intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi, intre rob si Domn, tot atatea ipostaze ale eului liric.
Metafora "carte" are un rol central in aceasta arta poetica, fiind un element de recurenta. Termenul "carte" are rol in organizarea materialului poetic si observam ca este cuvantul cheie, in jurul caruia se organizeaza cele trei secvente poetice.
Procesul genetic se regaseste in secventa I (primele doua strofe), astfel pentru Arghezi poezia este o mostenire spirituala, menita sa sintetizeze experientele din trecut. Importanta acesteia ("Aseaz-o cu credinta capatai") este motivata fie de vechime si de confirmarea valorii ei in timp ("hristovul cel dintai"), fie de rolul initiatic in destinele urmasilor: "Cartea mea-i fiule, o treapta."
In secventa a II-a (strofele III, IV) regasim procesul genezei poeziei. Asadar, la baza actului creator stau suferintele predecesorilor, eul liric fiind primul dintr-un sir de generatii care, prin forta, cuvantului, da glas durerii stramosilor, ceea ce contureaza caracterul social al textului (acest fapt se regaseste cu precadere in strofa a IV-a). Poetul se simte egal, unul si acelasi cu generatiile trecute (idee exprimata prin posesivul "durerea noastra") si in acelasi timp. responsabil de a rascumpara nedreptatile la care au fost supusi stramosii sai ("Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte") - idee de unde reiese totodata rolul etic al operei.
Rolul estetic al poeziei este de a transfigura uratul ("zdrente", "venin", "ocara", "cenusa mortilor din vatra") in arta, idee reluata in versurile: "Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi". Limbajul este, asadar, elementul fundamental de originalitate al lui Arghezi, care da dreptul de a fi poetice chiar si cuvintele asa-zise "compromise".
Secventa a III-a (ultima strofa) reprerzinta rezultatul final al intregului proces de creatie. Actul creator este definit prin doua coordonate, exprimate prin metaforele "slova de foc" (care sugereaza talentul si inspiratia) si "slova faurita" (desemnand munca artistului de slefuire a limbajului). Credinta artistica este, prin urmare, atat un proces al inspiratiei, cat si un proces al efortului creator ("Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita").
Raportul autor-cititor este exprimat in versul "Robul a scris-o, Domnul o citeste" care surprinde conditia poetului de supus in fata lectorului.
In conceptia lui Arghezi, poezia presupune mestesugul, truda creatorului, creatia artistica fiind atat produsul inspiratiei divine, cat si al tehnicii poetice.
În concluzie, poezia Testament se incadreaza in modernism, fiind o arta poetica, prin valorificarea diferitelor starturi lexicale in asocieri surprinzatoare, prin innoiri prozodice, prin folosirea esteticii uratului, ambiguitatea si limajul metaforic fiind de asemenea caracteristici specifice acestui curent literar.
CITEȘTI
ESEURI/COMENTARII BACALAUREAT
RandomEseuri structurate și complete, pe înțelesul tuturor, pentru subiectul al III-lea. :) Sper ca aceste eseuri sa vă ajute să luați note cat mai mari la examenul de bacalaureat!
