Doi de inimă neagră

cincisprezece

"- Ce faci?" a murmurat fata.

Dintre toate persoanele din lume, Beatrice era printre cei care nu aveam un somn liniștit niciodată.

A auzit și a simțit tot ce băiatul îi spusese sau făcuse.

Federico a roșit privind-o pe cea de lângă el cum încă avea ochii închiși.

"- Ce făceai?" a mai întrebat încă o dată.

Inima băiatului îi bătea din ce în ce mai tare și nu putea găsi un argument pentru ceea ce a încercat să facă.

A ezitat să răspundă și a înghițit în sec.

Beatrice și-a deschis ochii și s-a acomodat cu lumina slabă din cameră.

Ridicându-se în șezut, fata a mai întrebat de câteva ori pe cel din fața ei așteptând un răspuns.

Masându-și ceafa, Federico a luat o distanță considerabilă față de ea, din nou.

"- De parcă nu ai auzit.." a șoptit băiatul uitându-se la ea.

Trice luase plapuma în brațe și și-a acoperit partea de jos a corpului, poziționându-se încât să-l vadă mai bine pe Fede din toate unghiurile posibile.

"- Am și simțit, și auzit." a spus ea sacadat.

Beatrice a abordat un comportament mai copilăros în tonul vocii sale.

Federico începea să transpire tot mai mult:

"- Ești tutorele meu, am dreptul să te întreb ce faci, nu?"

Fata și-a lăsat toată atenția pe el.

Fede nu voia să facă la fel.

Unica lui întrebare era dacă avea rost.

Avea rost să-i spună ceea ce simte pentru ea?

Cât timp era tutorele ei trebuia să se departe de sentimentele acelea.

Situația lui Beatrice nu îl ajuta deloc.

Iubirea pe care i-o purta nu avea să se oprească chiar dacă o banală hârtie nu o lăsa să se arate.

Era dreptul lor la iubire, care a fost luat de soarta părinților lor.

Cât timp mai aveau să-și ascundă adevăratele sentimente?

"- Asta e problema, Trici." a răbufnit.

Fața fetei a luat o întorsătură confuză.

"- Nu pot să-ți spun nimic despre ceea ce tocmai făceam atâta timp cât sunt tutorele tău. E ilegal." a continuat băiatul.

Beatrice nu a mai reacționat la nimic și doar l-a privit pe cel care începea să se foiască ici-colo.

"- Dar doar vorbim." l-a sâcâit fata.

Ea începea să-și dea seama despre ceea ce el avea să-i dea de înțeles.

Și își dădu seama doar din cauza faptului că sufereau de acelaș lucru, aceiași boală.

A nu-și putea arăta sentimentele era boala diagnosticată.

Federico s-a apropiat încet de ea.

Inimile lor chiar băteau de parcă ar suferi o boală severă.

Iubirea- boală ce trebuia oprită.

Se priveau cu așteptări, dorințe și mult dor.

Nu aveau cum să se atingă în modul în care fix în momentul ăla ar fi făcut-o.

Beatrice încerca să scoată o vorbă de la el dar nimic.