Lost || Luke Hemmings

Capitolul 2

În poza de sus e Lord.

Sper că vă place. ☺

———————————————————————-

E greu să treci de la familia perfectă la una în care exista zilnic tensiuni. Am fost obișnuită cu o atmosferă liniștită și lipsită de griji,dar asta s-a schimbat odată cu mutarea. De când am ajuns aici tata e plecat tot mai mult de acasă, iar mama e tot mai tristă. Lucrul ăsta mă neliniștește.

Dimineața mă trezesc la șapte din cauza urletelor surorii mele. Mă ridic din pat și intru la ea în cameră pregătită să o sufoc. 

- Ce ai pățit ? o întreb fercându-mă la ochi

- Muky a căzut din pat. spune plângând

- Și nu puteai să îl ridici ? Trebuie să orăcăi ca un porc la tăiere ? am țipat enervată

- Dar...

- Dar ce ?!

Dar în schimb de un răspuns am primit niște plânsete isterice.

- Oprește-te, Hailey ! urlu exasperată

Ușa din spate se deschide brusc, iar mama și tata intră speriați în cameră.

- Ce ați pățit ? întreabă mama încheindu-se la capot

- Hailey m-a trezit din somn urlând că i-a căzut ursul pe jos.

- Și tu de ce țipi ? întreabă tata

- Pentru că e nebună. răspunde Hailey

- Ania, ești prea rea cu sora ta. Și tu ai fost mică, dar noi ți-am acceptat ifosele. spune mama în timp ce ia ursulețul de pe jos

- Dar are 9 ani, nu mai e mică deloc. De ce trebuie să doarmă cu un urs ?

- Este încă mică. Acum lasă-ne, te rog.

- Cum spui tu.

Ies nervoasă din cameră și mă duc  la bucătărie. Iau un castron în care îmi pun cereale cu lapte și mănânc foarte repede tot. Urc înapoi în cameră și mă schimb într-o pereche de blugi și un hanorac. Vreau să ies cu Lord afară ca să mă liniștesc.

Ies afară și mă duc să iau câinele din grădină. Nu l-aș putea ține în casă, chiar dacă aș vrea. Este un ciobănesc german imens și nu cred că am mai avea loc de el. Mă apropii de cotețul lui, iar de îndată ce mă vede sare pe mine și mă pune în fund. 

- Ușor, uriașule. râd în timp ce îl dau jos de pe mine

Îi pun lesa și ies din curte. Nu știu unde să mă duc, dar mă descurc eu. Sper.

Urmez strada principală până ajung într-un parc de lângă o școală. Mă așez pe o bancă și îl las pe Lord să adulmece iarba verde. Deși e vară, vremea e atât de rece încât ai impresia că e toamnă. O să îmi ia ceva timp până o să mă obișnuiesc cu clima ciudată a Angliei. 

Îmi scot telefonul și intru pe Facebook. Vreau să îi las un mesaj Alessiei să îi spun că sunt bine. Nu am mai vorbit cu ea de când am plecat din aeroport spre casă. Îmi e foarte dor de ea și de Maddie. 

Dar înainte să apăs butonul de trimitere, îl văd pe Lord luând-o la sănătoasa după o pisică. 

Sar de pe bancă și alerg după el, dar în zadar. Cățelul a dispărut din raza mea vizuală. 

- Lord! îl strig în timp ce merg de-a lungul aleii înconjurată de flori

- Hei, tu. se aude o voce

Mă întorc și văd un băiat blond care îmi ține câinele. E îmbrăcat într-o pereche de pantaloni rupți și un tricou cu Nirvana. 

- Cred că e al tău. îmi spune și îmi pune lesa în mână

- Uhm, da. Mulțumesc! mă întorc să plec, dar o întrebare mă macină. Ești fan Nirvana ? Iubesc trupa.

- Mda, cam așa. zice și dă din umeri

- Ok... Mulțumesc încă odată.

Îi înorc spatele și plec. Poate nu trebuia să îl întreb dacă e fan, a sunat stupid.