Dragostea doare...

O zi ca oricare alta

Este seară. Soarele primăvăratic apune încet-încet la orizont, lăsând în urma sa pe cer câțiva nori ce vor continua să pribegească în noapte.

Eu pășesc apăsat pe asfaltul rece, plimbându-mă îngândurată pe aleea udată de ploaie, pe sub copacii umezi, care parcă își apleacă crengile goale spre mine pentru a-mi alina suferința.

Pe lângă mine trec persoane grăbite, neatente la ce se întâmplă în jurul lor, adâncite in propriile probleme. Eu le sesizez fugitiv prezența, ca mai apoi, doar intr-o secundă, să dau totul uitării. Sunt prea concentrată asupra gândurilor mele ca să-mi mai pese de detalii. Încerc să-mi amintesc ce am făcut de dimineață, dacă am mâncat astăzi ceva sau dacă am anunțat-o pe mama, acum câteva ore, că ies la o plimbare. Dar nu reușesc să-mi amintesc... Încerc din nou, dar în zadar. Dar apoi îmi dau seama ce se petrece cu mine. Înțeleg totul în momentul în care, în minte imi apare pentru a mia oară ... EL.

Ajunsă la răscrucea a două drumuri, mă opresc extenuată în loc și mă rezem cu spatele de peretele crăpat al unei case vechi, care de-a lungul timpului poate a asistat la multe intrigi dureroase.

Pe el mi-l amintesc stând in clasă, în banca lui, rezolvându-și tema pe care probabil nu a avut timp sau chef să și-o facă acasă. Eu stau în colțul opus al clasei și îl privesc pe ascuns. Trăsăturile feței i se îmbină armonios și pare concentrat și distras. Iar în tot acest timp, în care el încearcă să descifreze scrisul colegului lui, eu, mereu timidă și emoționată, îl sorb din priviri, îi analizez fiecare mișcare în tăcere...

Fără să-mi dau seama, încă rezemată de acel perete, privesc în gol având un zâmbet tâmp întipărit pe față. Dar apoi, privirea mi se întunecă, capul începe să-mi vuiască iar zambetul îmi dispare complet, devenind doar o amintire...

În minte îmi apare din nou el, de data aceasta aflându-se în holul școlii. Spune glume împreună cu câțiva colegi de ai lui, iar râsul cristalin care îi părăsește buzele în răstimpuri umple încăperea, făcându-mă să zâmbesc bucuroasă. Dar fericirea este trecătoare, iar în scenă își face apariția iubita lui. El o strânge în brațe râzând și o sărută pătimaș, chiar sub privirile mele, încețoșate acum de lacrimile ce și-au făcut apariția la colțurile ochilor mei. Cu sufletul sfâșiat alerg la baie plângând.

Asta fac și acum: plâng... Lacrimi amare, mult prea grele pentru a le putea ține încătușate în sufletul meu, îmi alunecă de pe gene, se prăvălesc în râuri pe obrajii mei arzându-mi pielea, și cad într-un sfârșit pe asfaltul ud și rece, spălând păcatele multora...

Mi-am promis că nu am să mai plâng, dar iată-mă din nou încălcându-mi făgăduielile. Mă doare prea tare, gelozia mă arde prea rău pe dinăuntru ca să nu încerc să-mi exteriorizez suferința. Și știu un singur mod prin care pot face acest lucru: plângând...

Între timp a început să plouă. Picături mari de apă tulbure îmi udă părul și bluza, dar nu îmi pasă. Nu îmi mai pasă... Îmi ridic privirea rătăcită din pământ și o îndrept spre cer. Undeva în depărtare se vede un curcubeu sfios și șters, ascuns după norii plumburii de ploaie.

Acest mic detaliu pe care l-am observat abia acum îmi dăduse puterea să sper că totul va fi în final bine și pentru mine. Mi-am șters lacrimile cu mâneca bluzei și am oftat adânc. „Odată și odată va răsări soarele și pe strada mea...” am șoptit eu.  Dezlipindu-mă de peretele crăpat al casei, mi-am continuat tăcută plimbarea. Sperând că voi reuși să-mi lămuresc sentimentele, nu am făcut decât să le încurc mai rău. Dar asta este...

Viitorul, mereu va aduce cu el schimbarea. Nimeni nu știe ce va fi mâine, poimâine sau peste un an. Poate povestea mea tristă va avea un deznodământ fericit. Cine știe... Oricum, până atunci nu-mi rămâne decât să-mi car crucea cum am facut-o și până acum. Și să o fac cu mândrie...

                                                                           SFÂRȘIT

PS:  Povestea inițială, scrisă în urmă cu 3 ani, avea exact această lungime. Tocmai din acest motiv, nu am de gând să o prelungesc. Va rămâne la fel de scurtă cum a fost originalul.