Doi de inimă neagră

șaptesprezece

Era trecut de miezul nopții iar majoritatea liceenilor erau beți.

Unii deja plecaseră, alții încă mențineau ringul de dans.

Beatrice, Hardin, Sophi și Federico nu au mai vorbit toată seara.

Fiecare merita să aibă o ieșire de genul.

Beatrice și Federico au devenit ținta tuturor celor care, de fel, erau mai băgăreți.

Toată seara au avut propuneri din partea celor din jur.

"- Sunteți împreună?"

"- De ce nu sunteți împreună, aveți o chimie perfectă."

Ambii refuzau să răspundă subiectelor de genul.

Jocul ăla era o prostie, nu trebuia să se fi băgat în el.

Hardin și Sophi nu au mai ascuns gesturile naturale pe care le aveau unul lângă altul.

Din perspectiva cuiva care nu-i cunoaștea, păreau plini de voie bună și iubire infantilă.

"- Vreau acasă, Trici."

Fede i-a luat încheietura fetei și a privit-o cu ochii aceia de cățeluș cărora, fata le ceda mereu.

"- Azi e duminică, o să poți dormi cât vrei." a spus Beatrice.

"- Am fost băiat cuminte și nu am consumat alcool deloc, te-am ascultat. Hai acasă!" a continuat băiatul să se roage de ea.

Beatrice și-a dat ochii peste cap.

"- Atunci plec cu mașina înaintea ta și vei veni pe jos. Mi-e somn."

"- O să mă aducă Hardin." l-a strâmbat ea.

"- Te păcălești singură, e beat iar mașina lui e la vulcanizare."

Beatrice a oftat și a trecut pe lângă Federico, ducându-se spre Sophi:

"- Noi vom pleca acum."

"- OK, l-ați văzut pe Hardin?" a răspuns Sophi în timp ce Beatrice a strâns-o în brațe.

"- La cum îl știu, probabil doarme." a spus Federico din spatele lor.

Toți trei au început să râdă și și-au luat rămas-bun.

Aleea casei lui Hardin era una largă, cei doi, Federico și Beatrice, mergeau liniștiți spre mașină.

Cărarea ce ducea spre parcare era destul de întunecată datorită orei târzii.

"- Ai grijă." a spus băiatul în timp ce a ferit-o pe fată de creanga unui copac.

Beatrice a murmurat o simplă mulțumire pentru gestul băiatului.

Ajutat de cheie, Federico a deschis mașina.

Ca un gentleman, așa cum o dată, mama sa i-a spus să fie, i-a portiera domnișoarei.

Din locul șoferului a condus sigur spre casă.

"- Totul e beznă. Ia-mă de mână, ți-am mai spus, mi-e frică." Trice cerea disperată ajutorul lui Fede.

După un chicotit silențios, acesta a luat-o de mână conducând-o pe alee:

"- Nu ți-e frică să te joci cu sentimentele tale dar ți-e frică de întuneric." a sâcâit-o el.

Fata doar l-a ghiontit peste umăr și a început să caute cheia casei.