Munții mei

5 1 0
                                    

#dragostea de natură

Unde soarele răsare,

Peste munţi în depărtare,

Într-a codrului verdeaţă

Afli ce înseamnă viaţă..

Acolo mă poartă gândul,

Când ating pământul,

Cu aceeaşi tresărire

Ca la prima întâlnire.

Dor..de munţii mei,

Când sunt departe de ei…

Dor şi când sunt aproape

Dor şi zi şi noapte...

Amintirile mă urmăresc,

Îmi cer să le retrăiesc ,

Să merg pe cărare iar,

Să resimt al naturii dar.

Aerul proaspăt,izvoare,

Ciripit de păsări şi soare,

Toate mă fac să-mi doresc

Să mă reîndrăgostesc.

De natură şi de a ei splendoare,

D'un cântat de privighetoare..

Şi iar mi-e dor...mi-e dor..

Mi-e dor să mă simt un călător.

Un călător pe o carare,

Ce  zăreşte-n depărtare,

Un  apus de soare

Şi uită ,uită  ce-l doare.

Să fiu doar eu cu ea,

Până va luci prima stea.

Eu cu natura ... doar noi,

Pe soare ,vânt sau ploi.

Aş merge şi azi ,

Printre bătrânii brazi ...

Să privesc în zare,

Să mă simt mic,dar tare.

Mi-e atât de dor ...

Doar cu mintea mai zbor,

Departe ...în munţii mei.

Mi-e atât de dor de ei…

Iubire de adolescent Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum