The Sunset // Lee Felix

~capitolul 15~

Maya:Felix, de ce te comporți așa? Ce ai?

Eu:N-am nimic.

Maya:Și atunci de ce nu mă lași să discut cu Jaemin?

Eu:Mâna ta trebuie bandajată...

Maya:Sigur ăsta e singurul motiv?

Eu:Da...

Maya:Bine, hai bandajează-mi mâna.

Eu:Hai.

Se așează pe patul din biroul meu, iar eu scot bandajul și i-o bandajez. Strâng ca mâna să stea, dar o doare.

Maya:Mă doare.

Eu:Știu, dar rezistă câteva secunde.

Deodată telefonul Mayei îi sună.

Maya:Alo, da Hyunjin? răspunde veselă. Da, eu sunt, spune confuză. Poftim...? La care spital? Sunt aici. Felix... Hyunjin a fost împușcat... spune cu lacrimi în ochi.

Eu:Poftim...? La ce spital?!

Maya:Aici...

Eu:Vino cu mine.

Mergem pe coridoarele spitalului până la sălile de operație. Acolo îmi văd echipa pregătită de operație.

Eunhyuk:Domnule, ce faceți aici?

Eu:Pe cine operați acum?

Eunhyuk:A fost cineva împușcat-

Eu:Cine operează?

Eunhyuk:Doctorul-

Eu:Oricum nu-mi pasă, eu intru.

Eunhyuk:Serios? Dar sunteți în concediu medical și-

Eu:Am zis să vă pregătiți de operație!

Eunhyuk:Da, domnule!

Maya:Felix... și-mi trage mâna.

Eu:Nu-ți face griji, îl voi salva pe fratele tău, și îi șterg lacrimile.

##perspectivă Maya##

Felix fuge spre sălile de operație, și de acolo nu-l mai văd.

Lângă mine își fac apariția toți prietenii noștri. Toți ne luăm în brațe fără să mai zicem vreun cuvânt.

*după 5 ore*

Felix iese de pe coridorul cu sălile de operație, cu ochii umflați și puțin palid la față.

Scoate o punguliță din buzunar, unde erau două gloanțe. Îi curgeau picăturile de transpirație pe față. De abia se ținea pe picioare.

Eu:Te rog... Spune-mi că e bine...

Felix:E bine... Operația a decurs bine... Dar... Glonțul i-a atins ficatul...

Când aud asta, mi s-a oprit inima. Eram în stare de șoc. Felix îmi ia fața în mâinile lui și se uita la mine cu ochi blânzi.

Felix:Îl voi salva, nu-ți face griji.

Eu:Sper.

Felix:Nu plânge.

Eu:Nu plâng.

Felix:Nu tu.

Mă uit în spate și Sunny plângea de rupea.

Eu:Dacă eu nu plâng, nici tu nu plângi, și o iau în brațe. Uite, toți prietenii noștri și ai lui sunt aici, suntem o familie. Îmbrățișare de grup, și le zâmbesc.

Felix stătea și ne privea, îl apuc de mână, și-l trag și pe el în îmbrățișare.

Eu:De acum, ești parte din familie.

Ne despărțim din îmbrățișare, apoi Felix mă trage deoparte.

Felix:Am ceva să-ți spun...

Eu:Bine, spune.

Felix:Am-

Jaemin:Aici erai? Am nevoie de ajutorul tău.

Felix:Pentru ce?

Jaemin:Am nevoie de părerea ta. Fractură sau fisură?

Felix:Pe bune?

Jaemin:O părere e mai bună decât una. A, și Maya, rămâne cum am stabilit?

Eu:Da, sigur. Ști adresa, nu?

Jaemin:Dada.

Felix:Jaemin te descurci, nu?

Jaemin:Păi nu am zis că două păreri-

Felix:Bine, baftă! Hai să mergem. Mi-e somn.

Eu:Somn? Dar e zi.

Felix:Ești sigură?

Ieșim afară și era noapte.

Eu:Bine, explică.

Felix:Când ajungem acasă.

Eu:Bine, stai, trebuie să îl anunț pe Hyunjin că ajung- A.. El nu e acasă... E aici...

Felix:O să fie bine, promit, și-mi ia fața în mâinile lui reci.

Eu:De ce ești așa rece...?

Felix:Ăăă... Asta e-

Eu:Nu contează, trebuie să te odihnești ca să îl poți salva pe Hyunjin.

Felix:Serios? Doar de atât trebuie să mă odihnesc?

Eu:Mai există și glumă, dar da, și de asta trebuie să te odihnești. Hai acasă.

Felix:Unde?

Eu:La mine.

Felix:Nu ar trebui la mine?

Eu:Nu.

Felix:Bine.

Ajungem acasă la mine, unde îl întind pe Felix pe canapea. În timp ce Felix se juca cu Fluffy, eu eram la bucătărie și pregăteam o supă.

Deodată, simt două brațe cuprinzând-mă de la spate. Erau atât de reci. Stau câteva secunde fără să mă mișc, până realizez.

Mă întorc, dar nu era nimeni. Felix era pe canapea.

Felix:S-a întâmplat ceva?

Eu:Oh? Nu, e totul bine...

El se ridică cu greu, și vine spre mine. Mă ia de talie și își apropie buzele de ale mele.

Nu-mi puteam controla respirația. Nu mă puteam mișca, parcă eram hipnotizată.

Îmi mângâie părul cu mâna lui rece, în timp ce se uita în ochii mei.

Eu:Ce-Ce faci...?

Felix:Cel mai egoist lucru pe care l-aș putea face...

Își apropie buzele din ce în ce mai tare de ale mele, dar telefonul meu sună, era Jaemin.

*guys, scuze pentru neactivitate, dar pur și simplu nu aveam idei😃 acum mi-au venit, mi-au revenit ideile, și am două idei de cărți noi, voi începe să scriu și la acelea și cred că le voi posta în acestă vacanță:) love uuu🌚, byee!*