Farmecele padurii intunecate

CAPITOLUL III-SUFLET NECUNOSCUT

Eliza se trezi cu o ciudata dorinta de a explora.Era vacanța de vară așa că avea tot timpul să o faca.Se imbraca repede si o luă la goana inspre padure,dorind sa o gaseasca pe mama micii ei prietene pufoase.Porni singura pentru ca vroia sa ii faca o surpriza si o lasa acasa in grija parintilor ei.Fata incepu sa alerge,sari peste micul parau care despartea satul de padure si isi facea loc printre crengi si frunze.Dupa un timp se opri,rasufla greu si nu mai putea sa inainteze asa ca se aseză pe iarba umeda proptindu-si capul pe genunchi.Inspira aerul proaspat si rece al padurii si simtea din nou acea legatura stranie cu aceasta.Hotara ca a mers destul,ca se afla in centrul padurii asa ca incepu sa se uite mai atent prin tufisuri si pe dupa copaci in speranta ca o pisica isi va face ca prin minune aparitia.

"Nu ar trebui sa te aventurezi singura atat de departe prin partile astea ale padurii,fetita mea a facut acelasi lucru si acum nu mai e de gasit nicaieri!".Era o vaoce calda dar totusi ingrijorata care ii vorbea Elizei din varful unui copac din apropiere.Eliza se uita in sus si zari doi ochi verzi si stralucitori care parca ii aminteau de cineva.Era sigura,aceasta trebuia sa fie mama.

"Buna ziua,rosti fata uitandu-se cu blandete la fiinata negru-cafeniu de deasupra ei.O briza calda strabatu in acel moment intreaga padure facand-o pe Eliza sa se simta ca in patul ei cald intr-o dimineata de sambata,nu se putu stapani si isi inchise ochii pentru cateva secunde,avand inca capul orientat spre copacul pisicii.Cand ii deschise,pisica se uita deja la ea usor confuza si uimita.Se intreba daca Eliza ii vorbi cu adevarat ei."Cu...m?"a fost tot ce a reusit sa zica.Eliza,vazand nedumerirea pisicii,hotara sa ii povesteasca cele intamplate:"Fiica ta ,cea de care vorbeai mai devreme,cred ca e la mine acasa...,parintii mei au vrut sa imi faca un cadou si...(Eliza ii povesti in continuare cele intamplate).Pisica parea ca intelege si era multumita ca fiica ei era in siguranta,cele doua se imprietenisera repede si o luasera incet inapoi spre casa Elizei.

"Pot sa te intreb ceva,Griet?"
Pisica se uita la ea si de pe boticul ei se putea distinge un zambet.

"Sigur,Eli."

"De ce va pot eu intelege si ceilalti oameni nu?Mi se pare destul de ciudat,mai ales ca pana acum nu am putut face asa ceva..."

"Paai,Eli,nici eu nu iti pot spune exact.Cum probabil ti-a spus Agnes(fiica ei) padurea e de vina.Am auzit ca se vorbea despre asemenea lucruri in vechile legende care circulau prin padure.Din pacate nu iti pot spune de ce tu esti singura capabila sa faca asa ceva...
Eliza se uita intr-un punct fix si se gandea.Vroia sa spuna ceva dar Griet o facu inainte.

"Ma bucur ca esti tu cea care poate vorbi cu noi si ca familia ta e cea care a gasit-o pe Agnes,esti o fetita tare cum se cade,sa stii."

Eliza se uita la ea si ii zambi.Se simtea bine stiind ca e acceptata de rasa pisiceasca si ca acestia incep sa o indrageasca.Totusi,in sufletul ei avea o vaga banuiala ca ceva avea sa se schimbe din acea zi,din momentul in care acea briza calda ii mangaie pielea cu delicatete.Simtea prezenta unui alt suflet (in afara de cel a lui Griet) in apropiere.Ciudat era ca acea prezenta nu o inspaimanta ci o facea sa se simta in siguranta.