Prolog

21 8 1
                                    

   — Mai ai mult?! striga mama la mine de la parter. A trecut o ora, bănuiesc ca trebuia sa termini de împachetat!
— Da imediat! strig înapoi. Femeia asta e cu capul! mormăi eu în timp ce ma îndrept spre ușa.
— Nu ar trebuii sa vorbești asa despre mama ta, ma mustreazadin celalalt colt al camerei.

Am început sa ma obișnuiesc cu ea. Nu e asa de rea. Este doar putin enervanta. Și doar în mintea mea. Fata imaginara.
Era drăguță pentru o dovada a instabilității mele mintale. Parul lung, șaten, ii era mânjit de sânge, la fel și tricoul alb. Machiajul ei, o data făcut cu grija, ii era împrăștiat pe toată fața. Da... Într-adevăr drăguță. Se uita la mine cu superioritate. De parca eram o cerșetoare de la colt de strada. Îmi făcea sângele sa clocotească.
Cred ca am stat asa încremenit vreo 5 minute uitându-mă la ceva inexistent, uitându-mă la ea. Am fost trezita din starea mea de visare de glasul mamei mele.

— Vii astăzi?!

𝔇𝔦𝔞𝔳𝔬𝔩 𝔖𝔲𝔟 𝔄𝔠𝔬𝔭𝔢𝔯𝔦𝔯𝔢 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum