Doi de inimă neagră

optsprezece

Miezul nopții se apropia cu pași repezi iar băiatul încă nu dormea.

Avea în plan surpriza perfectă pe care avea s-o pună în scenă fetei.

Deși cu greu evita orice zgomot putea produce, Federico a început să umfle baloane de diferite culori.

În fiecare balon a pus câteva o mică hârtiuță pe care scrise un vers dintr-o melodie compusă pentru ea.

Era deja ore unsprezece și treizeci de minute.

Luase un balon de o dimensiune mare și l-a lipit cât de repede, cu cât mai puține sunete, pe ușa fetei.

Un ultim pas mai avea de îndeplinit, trezirea fetei.

După ce s-a asigurat că toate baloanele erau la locul lor, a trecut la fapte.

Avea în mână chitara lui pe care a scos-o dintr-o husă foarte veche.

A descuiat ușa care dădea în curte din spate și s-a strecurat pe iarba verde.

Luând telefonul în mână, i-a trimis un mesaj lui Beatrice.

"Deschide ușa."

Sunetul notificării mai mult a speriat-o pe fată.

Agitată, a luat repede telefonul în mână.

Deși nu era drept, Federico folosise un număr anonim fetei.

Și-a frecat ușor ochii și a pornit cu pași timizi spre ușa camerei ce era închisă.

Un balon mare și verde, ca ochișorii ei somnoroși, s-a ivit în fața ei cu un ac agățat sub el.

"Sparge-l și păstrează arma."

Beatrice a izbucnit în râs, luând acul între degețelele ei micuțe:

"- Aish, copilul ăsta!" a oftat ea.

Făcu exact cum bilețelul spusese.

Din balonaș au căzut câteva hârtiuțe de tip confeti și una care i-a atras atenția, roz:

" Sparge fiecare balon care îți iese în cale și vei avea parte de cea mai frumoasă aniversare."

Trice s-a întristat deoarece și-a dat seama că nu are cum să fie așa, dar, de dragul jocului avea s-o facă.

Podeaua rece pe care călca îi gonea somnul cât mai departe.

S-a îndreptat spre al doilea balon pe care îl zărise:

L-a spart și din nou, același tip de hârtiuțe dar cu un citat diferit:

" puteam jura că nu știu ce e iubirea dar eu am un nume și el este neștirea."

Încet, încet fata prindea un roz adorabil în obraji și a continuat să meargă spre continuarea jocului.

A spart al treilea balon, apoi al patrulea, al cincilea și tot așa.

Ajunsese la finalul holului care ducea la scări iar ele duceau la parter.

A coborât timid fiind gata să rupă capul celui care avea s-o sperie.

În schimb nu, pe gresie gri, elegantă de la picioarele ei erau câteva petale pe care fata le-a observat.

Grămada de petale a fost ruinată de vârful picioarelor sale, descoperind astfel o altă scrisoare rulata ca un sul vechi.