Printre pliurile inimii

II. Acasă

Curgi ca nisipul printre degete,
Lăsând amprente reci și efemere,
Pierzându-te în valurile triste
Ce curg secătuite de putere.

Te pierzi printre mii de culori,
Având doar ochi nepieritori,
Pierduți în nemuriri feroce.
Plecarea ta mi-a fost precoce...

Te pierzi în unduiri de lună,
Cântând acorduri de minciună.
Eu plâng pe cratere de noapte,
Sperând că viețile-mi sunt șoapte.

Căpătând un sens atroce,
Sufletul tău evadează.
Parcă mai aud o voce
Plutitoare, de emfază.

Am uitat să îi spun mării...
Am uitat s-o rog să-ți dea
Un cămin al contemplării,
Să te primească la ea.

Fiindcă eu nu mai am casă,
Doar suflet rătăcitor,
Care, astăzi, de mă lasă,
Nu vei mai fi călător.

Călător în mintea mea
Și în inima rănită,
Azi te voi elibera.
Mergi la viața ta sortită.

Voi rămâne-aici un timp,
Pe nisipuri înstelate,
Va mai trece-un anotimp
Al durerii pastelate.

Am să las vântul să bată,
Soarele să strălucească,
Am să las timpul să treacă
Și tu să-ți găsești ,,acasă".

27 ianuarie 2021
B.M.N.