Atatea cuvinte se pierd. Ies din gura si se desumfla ,pribegind fara rost pana ce le sufla vantul in sant ca pe niste frunze moarte. In fiecare zi vine un colector de cuvinte ,un om mut ce nu se poate bucura de frumusetea sunetelor. Acesta vine si aduna cuvintele. Le pune intr-un sac si pleaca incet la casa de pe deal. Acolo ia fiecare cuvant in parte ,il sterge de mizerie si le aseaza intr-un tabou. Dar nu tot timpul poate sa lipeasca cuvintele de panza. "Oare de ce?" se intreaba acesta in gandul lui. Aceste cuvinte erau cuvintele rele pe care le spunem fiecare dintre noi in fiecar zi fara a ne gandi la cum si cat pot afecta o persoana. Pictorul de cuvinte continua sa adune baloanele -cuvintele -fie ele bune sau rele. Unii oameni spun ca este nebun ,dar ce stiu ei? Sunt pierduti in lumea lor de sunete rele ,sunete ce iti zgarie auzul ,sunete ce par a vrea sa iti faca rau si sa te acuze. In tot acest timp pictorul a asteptat sa isi poata asculta tablourile. Dar ce se va intampla daca el o sa auda doar ce e rau ,pentru ca acele cuvinte bune sunt putine si sunt acoperite de acelea brutale. Oare capodoperele lui vor mai fii la fel?
