Seria ,,Destin sau coincidență" - Predestinați vol.1

Capitolul 12

Capitolul 12
Manhattan

O lună mai târziu

Luc

Lovesc cu pumnul în masă, văzând că nimic din ceea ce fac nu mă ajută. Am angajat alt detectiv în speranța ca acesta o va găsi pe Allison, cât timp London este pe urmele femeii care m-a adus în stadiul de acum. Din aceea noapte viața mea nu doar s-a schimbat, ci m-am schimbat eu ca om. Vreau să le găsesc odată să-mi iau tot ce am pe suflet. Ambelor trebuie să le cer iertare. O greșeală este pe jumătate iertată, dacă o recunoști. Dar de unde să le iau că nu sunt niciunde?
Parcă le-a înghițit pământul.
Am încercat să discut cu tatăl lui Allison, dar nu îmi răspunde la telefon. L-am pus și pe tata, că poate-poate el are mai mult noroc.
Nimic.
Cea mai mare temere a mea este aceea să nu fi pățit ceva. Chiar dacă nu mă vrea lângă ea, vreau să o știu în siguranță.
În luna aceasta m-am redescoperit. Am început din nou să merg la sală, ceea ce am abandonat că la aceea vreme am crezut că firma este pe primul loc. Îmi iubesc firma, vreau să lupt cu toate puterilor să o țin în topul celor mai bune firme de arhitectură, dar nu vreau să uit că și eu sunt om și că am nevoile mele.
Recitesc încă odată mesajul de la London, enervându-mă a treia oară în această zi. Nu îmi este de ajuns că totul merge prost, că și firma concurentă s-a gândit să-mi pună bețe în roată. Nu se putea mai bine de atât! Și îl mai aud pe doctorul meu cardiolog: Vezi că îți crește tensiunea! Tu nu vezi ce ridicat ai pulsul? Dacă nu ar fi de aceeași vârstă cu tata i-aș zice eu vreo două. Parcă mie îmi mai pasă de sănătatea mea când într-o parte a biroului am teancul cu acte, iar pe cealaltă jumătate tableta, laptopul și telefonul mobil, care mai au puțin și se strică la cât le-am butonat.
Și cum am zis hopa un mesaj nou pe telefon. Privesc numărul și văd că nu-l am în agendă. De obicei salvez toate contactele, iar restul oamenilor o sună direct pe secretara mea. Chiar sunt curios cine este. Sper că nu o altă veste proastă că fac cu capul. Deblochez telefonul, că de când fosta mea secretară îmi umblă în el, m-am învățat minte. Dacă nu aș fi prins-o cu acesta în mână nici în ziua de azi nu aș fi aflat.
,,Te aștept în Fly' Moon la 7 p.m- C.W"
— Molly!!!!!
Secretara mea intră speriată în birou, știind ce a pățit ultima dată.
— Da, domnule! Ce s-a întâmplat, domnule? Cu ce vă pot ajuta, domnule?
— Calmează-te puțin! I-a loc pe scaun până îți aduc eu un pahar cu apă.
— Nu este nevoie! Sunt bine.
— Te-am speriat?
— Puțin.
— Dacă te-ai liniștit vreau să-mi anulezi toate Întâlnirile din această zi. Ai înțeles?
— Da. Le voi spune că sunteți plecat din oraș și nu aveți semnal.
Se vede că și-a învățat lecția.
— Mulțumesc, Molly! Te poți întoarce din nou la treaba ta. Dacă termini mai devreme îți poți lua și tu liber. Dar, am rugămintea să te ocupi mai întâi de ce te-am rugat.
După ce Molly pleacă îmi iau toate actele ce trebuie finalizate, ca pe seară să mă ocup de ele.
Fiind de abia ora prânzului timpul rămas îl pot petrece acasă cu tata. Zilele trecute s-a simțit cam rău. Nu vreau să-l alarmez, dar din câte am vorbit cu doctorul lui starea lui de sănătate s-a înrăutățit după ultimul consult. Inima lui s-a îmbolnăvit mai rău după moartea mamei. Atât eu, cât și tata am moștenit problemele cardiace de la bunicul, dar nu am dat atât de mare importanță. Când mă simt rău îmi iau pastilele, ceea ce nu e un lucrat bun, când acestea trebuie luate zi de zi. Sunt încăpățânat! Știu asta! Doar l-am moștenit pe bătrân. Îmi doresc ca și copilul meu să aibă caracterul și ambiția mea. Abia aștept să-l cunosc! Cât îl invidiez pe Wales că are ce nu am eu!
Plec de la birou mai obosit decât am venit. Presimt că va fi un drum infernal, aglomerația instalându-se de la primele ore ale dimineții. O să ajung să-l împrumut pe șoferul tatei, că m-am săturat de stresul pe care mi-l induce condusul mașinii.
Dar când noaptea vine, totul se schimbă.
***

Parchez mașina în fața casei, locul meu fiind ocupat de o mașină străină. Nu știam că tata are invitați.
Intru în casă în liniște, mergând pe vârful picioarelor. James Bond mi-a fost profesor, vizionându-i filmele în repetate rânduri.
Cele două voci mi se par atât de cunoscute. Deci este tata și încă două persoane.
— Intră, Luc! Doar nu vrei să asculți la ușă.
Ce auz are domnul Steve! Remarc uimit.
— Bună ziua!
— Așa te-am învățat băiete? Ia loc și tu pe un scaun și hai să bei un pahar cu noi.
— Eu și Luc avem de discutat asupra unui proiect așa că vă lăsăm pe voi doi să vă bucurați de această băutură.
— Mulțumesc! Îi spun lui Tyler când ieșim pe ușă. Chiar nu aveam chef de o nouă mustrare din partea tatei.
— Știu ce zici! Câteodată mă prefac că îl ascult, dar gândul meu e dus departe.
— Presimt că tot despre căsătorie îți vorbește.
— Nu îmi aminti și tu!
— Cred că la tine e mai grav, mai ales că sora ta este pe punctul de a se căsători.
— Ce?
Îl văd surprins pe Tyler, cuvintele mele lăsându-l mască. Nu are cum să nu știe că sora lui se căsătorește sau...
— Nu se mai căsătorește?
Acum eu sunt cel surprins de propria întrebare.
— Aaaa... Îl văd cum degetele lui se joacă prin firele de barbă crescute și îmi vine să sar ca prostul de bucurie.
— Dă-mi o veste bună. Te rog!
— Știu unde e sora mea.
— Du-mă la ea!
Chiar dacă el nu-și dă seama eu mi-am dat că a schimbat repede subiectul. Nu vreau să pun presiune asupra lui, Învățând cu timpul că nu ajută deloc acest lucru,
— Știi de îți spun toate astea?
Dau din umeri, nereușind să articulez nici măcar un cuvânt.
— Vreau să o văd din nou zâmbind. Dar să nu-i spui că ai aflat de la mine.
— Îți voi rămâne pe veci dator!
— Tu doar fă-o fericită!
***
Tyler parchează mașina în fața unui imobil construit chiar de firma mea.
— Aici locuiește?
— Da. A plecat cu una dintre mașinile noastre, care au dispozitiv de localizare instalat pe ele, așa că mi-a fost ușor să aflu adresa ei.
— Prietene dacă nu vrea să-mi vorbească?
— O fi ea încăpățânată, dar știe ce e bine pentru ea. Nu te lăsa influențat de vorbele ei. O cunosc mai bine ca oricine și chiar dacă vrea să o facă pe puternică, nu este.
— Mă aștepți aici?
— Cred că o să aveți multe de vorbit așa că voi pleca. Mă suni dacă vrei să vin să te iau.
— Mulțumesc, Tyler!
— Ai grijă! Privește înăuntrul tău de fiecare dată când vrei să scoți un cuvânt pe gură.
Ca de fiecare dată nu am răbdare să aștept liftul, așa că urc scările. Puțină mișcare nu strică niciodată.
Apartamentul 12 etajul 2.
Nu am avut atât de mari emoții nici când am intrat la facultate. Dacă rezolv aici repede mă duc și la întâlnirea cu Wales. Oare ambii îmi vor spune același lucru?
Bat cu putere în ușă, dar nu îmi deschide. Sigur m-a văzut pe vizor.
— Știu că ești acolo, Allison Smith! Deschide dracu' ușa odată! Nu plec de aici până nu vorbim, așa că ai face bine să nu o mai faci pe orgolioasa și deschide-mi!
— Vreau să fiu singură, Luc Johson! Du-te la fufele tale și pe mine lasă-mă în pace. Ascultă bine: niciodată, dar niciodată nu te vei mai atinge de mine!
— Femeie, ești singura pe care o iubesc! Dacă m-ai asculta, ai înțelege de ce am făcut asta.
— Pleacă! Nu îmi doresc mâine dimineața să primesc reclamații de la vecini. Am crezut că te-ai schimbat în acești ani, dar m-am înșelat.
— Ce vrei să spui?
Tăcere. Nu o mai înțeleg! Mă cunoaște de dinainte? Nu îmi amintesc să o fi întâlnit până acum.
— Să știi că nu plec! Dacă este nevoie voi rămâne aici până dimineață! Amândoi am greșit, poate eu mai mult, dar știu că inima nu mă înșală. Ally, chiar te iubesc! Știu că ți-am greșit, dar orice om o face.
— Luc?
— Sunt aici iubito! Haide, deschide! Te rog!
— Îți amintești cumva această dată: 24 August 2017?
— Ce este cu ea? Cum să nu îmi amintesc? Este ziua mea de naștere.
— Dar anul nu îți spune nimic?
— Ba da.
— Mai ți minte unde ți-ai petrecut ziua de naștere? Cumva orașul Londra îți sună cunoscut?
— Allison?
— Reîmprospătează-ți memoria, dragul meu Luc!
Imagini din aceea noapte îmi apar. Droguri, alcool, distracție și ...ea. Mark și Antonio care mă provoacă să o agăț. Eu și ea plecând din club. Sânge... Mark care mă scoate din cameră, lăsând-o singură.  Încep să respir greu... Nu din nou! Am un atac de panică. Îmi pun mâna pe piept și trag aer în piept. Nu mă las doborât! Nu acum! Încerc să vorbesc, dar nu mă aud. Poate e doar în imaginația mea și tot ce se întâmplă acum nu e adevărat. Îmi strâng mușchii cu putere, relaxându-i când sunt pe punctul de a expira. Știu că merge. Am făcut asta de atâtea ori. Trebuie să reușesc să o strig. Am nevoie de ajutorul ei.
— Allison...
Totul devine negru în fața ochilor. Nu mai am putere. Ritmul cardiac e crescut. Îmi simt corpul cum tremură. Apă...
Allison e aceea fată!
Cum de nu mi-am dat seama?
Sunt un monstru fără suflet!
Voi muri.
Nu îi voi putea cere iertare.
Evelyn...
Închid ochii lăsându-mă în voia Domnului.
Astăzi cred în tine!