Immortal

CAPITOLUL 25.SUNT BLESTEMATA

Eu si Bonnie suntem extenuate.

Hope:Tata ce ai facut?
Klaus:Asa e mai bine.
Hope:NU! Nu e...

Bonnie:Klaus...trebuie sa pleci.

Klaus da din cap si se indreapta spre usa.

Hope:Cu ce e mai bine? Tu tot plecat o sa stai!

Klaus se opreste si spune stand cu spatele la Hope:

Klaus:Acum poti avea familia aproape. De la mine nu ai ce sa inveti. Doar rautate. Si nu vreau ca fiica mea sa fie asa!-spune Klaus cu ochii in lacrimi-
Hope:Tata... te rog...-spune Hope plangand-

Eu ma duc spre Hope ca sa o linistesc iar Klaus isi vede in continuare de drum.

Jessica:Te rog linisteste-te.-spun in timp ce o mangai pe cap-
Hope:E vina mea! Pentru tot! Sunt blestemata Jessica intelegi?! Din cauza mea familia asta se destrama!
Jessica:Daca familia se destrama e vina tuturor. Nu doar a unuia.

Freya vine si imi face semn sa plec, va sta ea cu Hope.

Ies din camera imi sterg lacrimile si plec . Ma duc spre cimitir, la cripta Salvatore.
Intru in cripta si ma uit la placuta pe care scria "Stefan Salvatore"

Jessica:Hei prietene, ce mai faci? Imi pare rau ca n-am mai venit pe la tine, am fost prinsa cu unele treburi, Mystic Falls nu mai e asa fara prezenta ta. Sunt ok....-Atunci incep sa plang si ma prabusesc in genunchi- pe cine pacalesc! Am nevoie de tine Stefan, am nevoie de prietenul meu care ma ajuta in orice situatie, am nevoie de sprijinul si imbratisarea ta. Stefan intoarce-te te rog! Am nevoie de tine! Stefan! Te rog! -spun lovind piatra pe care era pusa placuta cu numele acestuia-

Simt niste maini pe spatele meu, atunci ma intorc repede, era Klaus.

Klaus:Nu stiam ca suferi atat de mult...
Jessica:Eu nu sufar!
Klaus:Atunci de ce plangi?
Atunci ma uit la el il iau in brate si incep sa plang si mai tare.
Jessica:Pentru ca nu stiu ce sa fac! Hope sufera! Nu vreau sa sufere! Ma vad pe mine in ea Klaus... ii simt durerea-Klaus ma mangaie pe cap-
Klaus:Ma macina... ma distruge...
Ma uit la el fara sa inteleg ce vrea sa imi spuna.
Klaus:ma gandeam sa ne intoarcem in New Orleans... o masa de familie in care sa petrecem momente de familie pe care Hope sa nu le uite niciodata. Ne vedem acasa. -imi face cu ochiul si pleaca cu zambetul te fata.

Ma duc inapoi sa vad ce face Hope si sa pregatesc plecarea in New Orleans.

Hope:De ce plecam? Curand incep scoala.
Jessica:O sa vezi. E o surpriza-spun in timp ce impachetez-
Hope:Sa stii ca eu...Eu chiar te iubesc Jessica!
Jessica:Si eu te iubesc Hope! Mereu te-am vazut ca pe fiica mea. As face orice pentru tine, si vreau sa stii ca eu mereu voi fi cand vei avea nevoie de mine!
Hope:De ce ma iubesti asa de tare? Adica pana la urma, tata este iubitul tau te atata timp... iar eu am aparut dintr-o greseala.
Jessica:Daca vrei sa spui ca esti o greseala iti sugerez sa nu o faci!
Hope:Nu asta am vrut sa spun. Voiam sa spun ca m-ai acceptat in viata ta, si ai grija de mine fara a avea vreo obligatie.
Jessica:O fac din placere LOVE! Hai bagajele sunt gata.
Hope:Imi spui macar unde mergem?
Jessic:New Orleans!-spun zambind-

Va urma.......