Bloody Rose

Prolog(perspectiva lui Jugo)

   In secunda aceea tot ce credeam ca stiu nu mai exista. Nu mai puteam fi sigur de nimic. Nici nu mai contează, oricum in următoarele 10 minute urma sa nu mai exist.

-Stai linistit, in câteva minute lumea va scăpa de amenințarea ta, demon fara suflet.

-Doar pentru ca sunt diferit nu înseamnă ca sunt un demon, ai dat dovada de rasistm. Nu cred ca mama ta va fi mandra de tine. Negruț...

   O durere groaznica ma cuprins in zona cafei. Gardianul ma lovise  cu patul pustii. Înțeleg de ce a făcut asta. Nu am fost cel mai înțelept când l-am făcut negruț, sau când am adus vorba de mama lui, sau când l-am făcut rasist( negru rasist lol).

-Ai grija cu el, avem nevoie de el viu. A zis o voce parca de balaur din întuneric.

-Am înțeles sefu'! a spus gardianul dezamăgit apoi ma luat de gat si mi-a spus in șoaptă: ,, nu ai idee cat de mult as vrea sa te omor pustiule..."

-Si eu mi-aș dori un ferrari, dar nu cred ca voi primi unul prea curând.

   Gardianul schiță un zâmbet (daca acela putea fi numit zambet, era mai mult un rânjet plin de ura) apoi ma lovit din nou, de data asta si mai tare.

   Gardianul era o...era o...chestie. Cuvântul asta il decria cel mai bine. Era înalt, masiv si avea o față aspră străbătută de o cicatrice adâncă ce trecea pe deasupra ochiului drept. Avea niste bicepși de doua ori cat capul meu de mari, ziceai ca a cazut dintr-un butoi cu eritropoetină când era mic. Oricum ai lua-o, nu e genul de persoana cu care sa ieși la o cina romantica.

-Am vorbit cu seful, a spus o voce din intuneric, ceva referitor la asta imi dadea un sentiment neplacut.

-A zis sa ne scapam de el, a spus ca ne este mai folositor din mormânt.

   In acea secunda am inteles ca totul se sfarsise.

-Cat am asteptat sa aud asta, a spus gardianul.

  Ma resemnasem, am inchis ochii asteptandu-mi sfarsitul cand ...