Doi de inimă neagră

douăzeci și doi

Niciunul nu voia să lase garda jos.

Într-adevăr, erau poate orgolioși dar dreptatea era și de parte ei, și de partea lui.

Nu au mai vorbit cu zilele, doar simple saluturi prin școală când treceau cu Sophi sau Hardin unul pe lângă celălalt.

Beatrice a început să devină mai irascibilă față de băiat, dovedindu-i mereu că încă este supărată.

Federico se simțea prost și încerca să-i ceară iertarea de câte ori putea dar pur și simplu, vocea și gura lui ajungeau la un simplu cuvânt "pa".

Diminețile deveneau tot mai stranii iar seara, când după mult timp de studiu ajungeau acasă, de cele mai multe ori luau cina în camerele lor, separați, fără a schimba trei vorbe.

Era bine, nu se așteptau să se suporte toată viața lor, uneori e mai bine să-ți asculți intuiția.

Erau oameni și fiecare om are nevoia sa. Ei poate chiar nu aveau nevoie unul de celălalt.

Beatrice începea să citească mult mai mult decât intenționa și se suprasolicita prin multe teme și coregrafii de balet la ore târzii.

"Sub aceeași stea" a fost recitită de mult prea multe ori pe săptămână de când cei doi nu mai vorbeau.

Federico ieșea mai mult cu Hardin și stătea târziu pe terenul de baschet.

Se intersectau doar la plătitul facturilor și când duceau gunoiul.

Nu, niciunul nu avea să cedeze.

Sophi și Hardin oftau de fiecare dată când micile intersecții la dulăpioare deveneau certuri fără sens.

Uneori parcă îți venea să te rogi pentru binele lor.

Liceul era pe terminate și nu puteau să-și încuie capul cu ei doi.

Notele lui Beatrice și ale lui Federico creșteau iar mereu parcă puteau observa din priviri cum își făceau în ciudă.

Era ura aceea dintre rivalii liceului acum.

Nu mai era vorba de iubirea pe care și-o purtau înainte, era totul despre ură, control și orgoliu.

Unele ore de psihologie deveneau motive prin care ei înțepau intenționat.

Sophi o implora pe Beatrice să nu mai fie așa, că nu-i stă în fire să fiu în halul ăsta de urâcioasă dar fată avea un singur răspuns:

"- El a greșit! Să-și ceară scuze."

Hardin, deși își încălca naturalețea, avea discuții despre cum că nu este bine să fii orgolios.

Hardin nu era o fire prea băgăcioasă dar erau prietenii lui și nu putea să-i mai vadă așa.

Avea de gând să vorbească cu Beatrice iar Sophi cu Federico.

Nu era cea mai bună idee având în vedere că Beatrice avusese mici sentimente pentru Hardin iar Sophi și Federico abia vorbeau.

Hardin a mers spre dulăpioare și și-a pus mâinile în jurul capului lui Beatrice, lipite de dulap.

"- Bună, Trice."

Beatrice a încercat să fie drăguță văzând gestul băiatului dar nimic nu o oprea din a-și menține comportamentul neadecvat.

"- Ce faci?" a gesticulat ea încercând să scape din strâmtoare lui.