Nevăr, evăr

3.1K 145 2
                                    

M-am trezit de dimineata cu o durere de cap. Am coborat jos, unde statea pe canapea un retardat care nu ma lasa sa imi fac de cap. Pe masa era ambalajul de la acel pachet, iar el se uita la ceva.Nu am apucat sa il vad mai mult de 2 secunde. Cand m-a vazut, a ascuns ce tinea in mana si a luat o carte, prefacandu-se ca citea. Patetic. M-am dus in fata lui si i-am smuls cartea, apoi dândui-o inapoi, in pozitia corecta.

-O tineai invers. Mai exerseaza actoria.

L-am lasat cu gura cascata. Cand m-am intors cu spatele am auzit un scartait, iar apoi, o mana m-a prins, invartindu-ma.

-Tie chiar iti place chestia asta cu prinsul si trasul langa tine.

-Chiar asa.

Capul lui era usor aplecat, iar respiratia lui fierbinte imi cadea pe gat. M-am dat cativa pasi in spate si mi-am dat ochii peste cap.

-Ce vrei?

-Ti-au venit hainele.

-Hainele? am intrebat nedumerita.

-Daca vrei sa stai dezbracata, eu nu am nimic de obiectat...

-Ih, dezgustator. Nici peste cadavrul meu. Nevăr, evăr  cu tine. Priceput-ai?

-'Evăr' inseamna mereu.

-Stiam, dar imi placea cum suna. Sa duci hainele alea sus.

Si cu asta m-am intors cu spatele si am plecat spre bucatarie.

-Nu sunt magar.

Asta crede el? I-am strigat peste umar inainte sa intru in bucataria:

-Acum esti!

Stiu ca e scurt dar asta e. Viata nu e corecta nevăr, evăr :))))))

Furtuna adolescentilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum