exista in oamenii despre care cred ca stiu cate ceva o dorinta care sta sa izbucneasca, o pulsatie care le taie respiratia de a a-si curata partea afectiva a mintii lor. Micile mizerii pe care le strang cu migala crezand ca sunt cateodata cele mai importante lucruri pe care le vor avea putrezesc si in jurul lor si carnea putrezeste si lasa urme scarboase. Larve imense se hranesc apoi din carnea vie. Tipa totul in jur, e un tipat silentios.
Multi oameni nu suporta cruzimea si se strang, se fac mai mici in speranta ca poate ii va durea mai putin. eu nu sunt asa. mintea ma otraveste regulat si durerea se confunda cu viata, fluida, puternica, fierbinte. Sunt dependent de durere si mi-o provoc din ce in ce mai des. si oricat de sus as ridica standardul corpul meu se incapatineaza mai tare si refuza descarcare.
orice experienta poarta cu sine un mic adevar care asteapta sa ti se releve. asteapta cuminte sa iti lumineze mintea, sa iti faca putina ordine. calea prin care ajungi acolo este cateodata udata cu sudoare si lacrimi. dar nimic din peisaj nu ar trebui sa te impresioneze si sa te impiedice sa ajungi la sfarsit. micile reziduri din mintea ta deja iti cuprind tot trupul si te dizolva. nu poate avea ceva putere mai mare decat nimicul, dar micile urme infectate din tine tin sa te contrazica. atunci sa suferim, sa pastram mica parte a haosului delicios neatinsa de puterea inspaimantatoare a nimicului.
eu sunt ultimul bastion in fata eliberarii. si cine lupta cu sine? te poti pedepsi, te poti uri, dar asta doar pentru ca te iubesti prea mult. cine isi poate opri iubirea de parca ar fi un robinet, un mecanism prin care sa dozezi.
incerc sa fac pace cu mine si ajung sa ma cert din nou, si ropotul cade greu peste partile din mine care sunt deja muribunde. biciul loveste si arde, ma zvarcolesc si imi pierd constiinta din nou dar ma trezesc in acelasi loc si durerea incepe sa ma inunde din nou.
odata de mult am renuntat la fortul meu de protectie si am invitat inauntru diferiti fericiti si cand au ajuns acolo s-au facut confortabili si pe mine ma facea asta intr-un mod ciudat fericit. si era foarte bine, lumea se inchidea usor usor in jurul fortului meu. Dar lucrurile au luat o turnura putin dezastroasa, fericitii au fugit din fortul meu si au lasat urme adanci de bocanci si oricat de tare i-as cauta ei se ascund si alearga cu groaza ca si cum ceea ce au aflat in adancul meu i-a traumatizat. urmele de bocanci imi murdaresc mintea si nimic din mine nu se regenereaza.
imi omor monstrii ce salasluiesc in mine, ii inec in alcool. dar alcoolul pune usor stapanire pe mine si scoate din adancuri personaje care isi spun povestea. si realitatea se distorsioneaza, si in continuare nimic nu e mai apropiat de perfectiune ca nimicul.
nimicul ma asteapta cu bratele deschise, ma cheama si imi permite eliberare.
cred ca e venit timpul in care trebuie sa vorbesc sincer despre mine, despre partea animalica din mine. doar atunci cand pasiunea depaseste ca forta mecanismul de autoreglare personal instinctual lucrurile nu se mai pot opri. pana cand furia din ochii rosii nu dispare. si urmeaza sfarsitul, care vine asteptat, o asteptare chinuitoare. si tot ciclul autoflagelant se repeta. ca o definitie a infernului. o repetare eterna. dar nimic isi arunca lumina si ma conduce..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
JACK JACK IS A DULL JACK IS A DULL HE DESERVES NOTHING HE BETTER RUNS BECAUSE THERE IS JUST NOTHINGLESS FOR HIM ALL HAIL HIM AND HIS KIND JACK IS A BASTARD HE ...SHE....HE HAS NO SOUL AND HS MOTHER LEFT HIM, HIS FATHER TOO HE IS OFTEN ALONE AND HE DESERVE HIS FAIR PART OF NOTHINGLESS BUT NOT YET NOT NOW HE WILL DESERVE IT ONLY WHEN HE WILL NO LONGER NEED IT.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
ONLY WHEN YOU FEEL YOU ARE DEAD INSIDE ONLY THENYOU WILL START TO LIVE ONLY THEN AND THE MOMMENT IS PASSING AND THE WORLD LIKE A FLUID AND I WISH I WILL MOT BE SCARRED
.....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
