XX. Vinovată

84 17 6
                                    

Contemplez la propria viață,
Așezată printre flori,
Las iară vântul să bată,
Să mă umple de fiori.

Nu știu cum mă pot defini...
Un amalgam de sentimente,
Un suflet pe care străini
Mai lasă, uneori, amprente.

Sunt vinovată că-mi doresc
Mereu, să compun poezii.
Prin rime eu călătoresc,
Și gânduri vreau a-mi limpezi.

Sunt vinovată că aspir
Și că visez, prin poezie.
Urăște-mă, căci eu respir
Prin propria-mi speranță, vie.

Și știu că eu nu sunt perfectă,
Dar, rogu-te, oferă-mi timp,
Sunt doar o fată ce reflectă
La al vieții anotimp.

9 februarie 2021
B.M.N.

Printre pliurile inimiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum