In Another Life

Prolog

- La naiba ! Înjur pentru a mia oare în timp ce picioarele mele continuă să se miște cu viteză prin catacombele castelului .
- Găsiți-o , nu poate să fi ajuns prea departe !  Vocile soldaților se aud din ce in ce mai aproape.  Continui să fug , fara a privi în urmă de teama de a nu mă împiedica. Picioarele mele continua să se miște în timp ce incerc să-mi reamintesc harta catacombelor .

   Când eram mică obișnuiam să vin aici singură și să mă antrenez, dar cu timpul am inceput să am din ce in ce mai puțin timp așa că nu am mai călcat prin acest loc de mai bine de 13 ani .

   Cotesc la dreapta și mă ascund mai tare in întuneric , dar cel puțin pașii soldaților se aud din ce in ce mai încet . Încă puțin , ieșirea ar trebui sa fie drept înainte . Simt cum transpirația îmi inundă cămașa de noapte , iar fiecare pietricica îmi rănește picioarele desculțe . Nenorociții , daca nu m-ar fi luat prin surprindere aș fi putut să incerc sa lupt cu ei. Nu mă așteptam să aibă curajul să atace înainte de încoronare  , securitatea palatului a fost mărită , iar gardienii au fost echipați cu mai multe arme , așa că cum este posibil ca cineva din exterior sa ajungă în palat ?

   Briza oceanului se simte din ce in ce mai tare , iar lumina lunii se vede in sfârșit printre pietrele ce acoperă ieșirea . Apuc pietrele ce îmi stau în cale și încercând să fac cât mai puțin zgomot îmi fac loc prin deschizătură . Imaginea oceanului mă lăsa impetrită pentru o secundă. Luna se reflectă pe valurile apei , parcă ispitindumă cu razele sale și unduirile ușoare să renunț să mai lupt , să las baltă tot și să mă avânt în adâncurile sale , acolo unde nici un pericol nu îmi va putea face rău . Pădurea care înconjoară apa este nemișcată , de parcă și aceasta ar aștepta să vadă ce decizie iau , inconștient fac un pas spre marginea prăpastiei care mă desparte de aceasta când simt un fulger de durere cum îmi brăzdează brațul stâng .
- Am găsit-o ! Vocea unui soldat se aude din apropiere și brusc aud cum mai multe voci incep sa strige , in timp ce ecourile lor răsună în catacombe.
   Strâng din dinți și îmi pun din nou picioarele în mișcare , încep sa alerg din nou , dar rana din brat este prea adâncă , iar câteva lacrimi de durere deja se formează în colțul ochilor . Cobor stânca , simțind cum puterile mă lăsa și tot corpul îmi devine din ce in ce mai greu . Vederea îmi devine din ce in ce mai încețoșată iar locul unde săgeata m-a străpuns plusează și mă arde din ce in ce mai tare . Săgeata era otrăvită . Încep să mă panichez când simt cum picioarele mi se fac din ce in ce mai moi , in timp ce pașii și vocile  soldaților se aud din ce in ce mai aproape . O alta săgeata străpunge aerul din dreapta mea dar din fericire reușesc să mă feresc la timp , dar din cauza mișcării bruște corpul meu și așa obosit nu reușește să mă stabilizeze și simt cum pământul îmi dispare de sub picioare . Tot aerul îmi dispare din piept când  neavând de ce să mă țin cad de la înălțimea stâncii spre oceanul care pare că și-a deschis brațele pentru mine .
   Un val de durere mă acoperă în același timp in care apa îmi inundă toate căile respiratorii . Incerc să dau din mâini și din picioare pentru a ajunge la suprafață dar valurile sunt prea puternice ,iar trupul meu mult prea slăbit .
   Brusc toată durerea și disperarea dispar fiind înlocuite de un frig care îmi pătrunde în fiecare celulă din corp . Închid ochii și îmi relaxez mușchii încordați și obosiți de la tot efortul depus . Un zambet trist îmi apare pe față iar ultimul meu gând este că am dat greș. William avea dreptate , nu voi putea niciodată să fiu regină. Am fost doborâtă atât de ușor , și nici măcar nu am urcat încă la tron . I-am dezamăgit pe toți .

   Sunt înconjurată de întuneric , iar eu îl accept cu brațele deschise aștept să simt atingerea morții .  Aceasta vine mai repede de cât am crezut , iar atingerea ei pare atât de fierbinte pe pielea mea rece încât pare că îmi arde brațul. Deschid ochii pentru a vedea ultima rază de lumină care atinge adâncimea oceanului , dar dau brusc de doi ochi de un albastru atât de viu și vibrant încât pentru o secundă mă întreb dacă nu am murit și deja sunt in rai . Deci așa arată îngerii . Buzele lui se lasă peste ale mele iar sărutul lui îmi inundă corpul cu un impuls de energie . In momentul in care îmi dau seama ce se întâmplă încep să mă zbat în brațele bărbatului , dar acesta mă ține mult prea ferm . In momentul in care îmi eliberează buzele îl privesc uimită cum mă apucă și mai puternic de bazin și începând să de-a din picioare încearcă să ne scoată la suprafață .
   Ochii îmi devin din ce in ce mai grei ,iar brațele bărbatului îmi oferă după o lungă perioadă un sentiment de protecție , așa că în ciuda pericolului mă las prada oboselii și îmi las tot corpul sa se relaxeze . Ultimul lucru pe care îl văd este zâmbetul lui discret , care pare că ascunde atât de multe păcate și secrete încât mă ia cu fiori pentru i secundă
 
    Deci așa se simte sărutul unui înger a morții .