M-au adus în cătușe până la poartă apoi mi le-au dat jos împingându-mă și aruncându-mi punga cu lucrurile mele,telefon, haine, chei, pe care le lăsasem la birou, jegosul ăla de Choi mi le-a adus până aici, ce drăguț din partea lui.
Mă pregăteam să mă întorc și să îi înjur pentru că m-au împins și mi-au aruncat lucrurile dar au dispărut imediat cu un "bang", poarta trântindu-se în urma lor.
Scotocesc în punga de plastic sigilată și îmi scot telefonul care evident că era descărcat. Nu știam ce să fac și cum să ajung în oraș din locul ăsta, nenorocitul ăla nici nu mi-a chemat o mașină sau ceva. Am stat câteva minute și m-am gandit să merg ușor până la drumul principal care mi-ar lua cam 30 de minute de aici apoi să fac autostopul, neavând altă opțiune.
Încep să merg pe cărarea lăsată de mașinile angajaților sau a dubelor ce veneau ocazional cu alimente și alte facilități pentru prizonieri.
Mă gândeam ce să fac după ce ajung acasă. Ce o să îi spun lui Jisoo când ajung acasă? "Am fost dat afară și nu mi-au dat nici-un ban."? Cum aș putea să spun asta, banii sunt o necesitate prea mare în momentul ăsta pentru noi, dar sincer acum vreau doar să o văd și să o i-au în brațe.
Ajung într-un final la drumul principal așteptând să treacă o mașină dornică să mă ia cu autostopul. Ceea ce nu m-am gândit e că sunt o persoană care e la o distanță de 50 de kilometri de oraș care face autostopul chiar într-un loc unde este un ospiciu pentru criminali. Cine dracu o să oprească?
Ma așez jos pe balustrada de pe marginea șoselei și aștept, nici eu nu știam ce asteptam, mă gândeam să o i-au mai repede la pas că poate ajung până mâine dimineața deshidratat și înfometat.
Am decis să aștept poate poate mă ia cineva. Mașinile treceau pe lângă mine nici măcar încetinind de curiozitate, trecând aproximativ 2 ore de când aștept pe căcatul ăsta de metal rece. Mă gandeam să sar în fața unei mașini, așa ajung cu un drum gratuit în Seul și cu sunete pe fundal și cu ceva coste rupte sau mort, asa că mai stai Yoongi și asteaptă, nici nu mai încercăm să ridic mâna să fac semn.
Când speranța mea murise deja, o mașină oprește lângă mine și geamul se lasă ușor în jos.
-Te duc undeva? Spune Namjoon cu un ranjet idiot pe față.
-Să te ia dracu de idiot , mai repede nu veneai? Aștept de 3 nenorocire de ore aici și nici dracu nu s-a sinchisit să oprească, nenorociți înfumurați. Spun frustrat deschizând ușa din fața a mașinii așezându-se și trantind punga pe bancheta din spate. Mașina pornește cu sunetul motorului care era muzica la urechile mele.
-Ce naiba ai facut de te-au dat ăștia afară frate? Mă întreabă Namjoon după câteva minute de liniște, știind că trebuie să mă mai liniștesc, nervos fiind.
-S-au întâmplat foarte multe, sincer nici nu știu cu ce să încep și cum să mă formulez. Nu prea am dispoziția necesară acum, mâine îți povestesc acum, doar vreau să ajung acasă și să o văd pe sor-mea. Îi spun aprinzând radioul și când pe un post de muzică jazz, lăsând scaunul mai jos închizându-mi ochii, așteptând să ajung acasă.
-Bine, cum vrei tu. Spune și mărește viteza.
În circa 30 de minute ajunsesem în fața blocului unde locuiam. Cobor și deschid ușa din spate lung căcatul de punga cu haine și ce mai era pe acolo, îmi iau la revedere de la Namjoon și mă îndrept spre intrarea în bloc. Mă tot gandeam ce aș putea să fac acum că am plecat de acolo, ce o să decid în legătură cu Taehyung acum ca mintea mea e mai limpede nu plină de nervi. Nu voiam să lucrez cu oameni ca el, nu puteam avea încredere deplină că tot ce zice el e adevărat. Mă gandeam și la numărul de telefon pe care mi-l dăduse, să sun, să nu sun?
Deschid ușa apartamentului care era la etajul 5. Închid ușa în urma mea auzindu-se bipăitul obișnuit. Se aude ușa camera lui Jisoo cu se deschide.
-Namjoon? Întreabă ea cu vocea puțin răgușită semn că o trezisem.
-Mai încearcă. Spun și pașii ei grăbiți se aud cum se îndreaptă spre intrare unde ma aflăm luându-și în brațe și privindu-mă mirată.
-Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine acasă? Te-au lăsat să pleci mai devreme? Mă întreabă ea, la ultima întrebare zâmbindu-mi și făcând semn să luăm loc pe canapea. Mă trântesc pe canapea lăsând un oftat să îmi părăsească gura, Jisoo așezându-se pe fotoliu.
-Nu mi-au dat drumul, m-au dat afară într-un fel, și nu e ca și cum eu aș fi vrut să mai rămân cu nenorociții ăia. Îi spun pe nerăsuflate.
-Ți-au făcut ceva? Nu trebuie să fi nervos, e ok. Și stiu sigur că acum ești îngrijorat dar o să fie bine, ne descurcam. Bine? Se apleacă în fața și îmi i-a mâna intra ei mângâind-o ușor și oferindu-mi un zâmbet cald. Avea dreptate eram îngrijorat, urma să meargă la control și aveam nevoie de bani, daia am luat și această misiune, la dracu cu ea, tot ce puteam să fac era să apelez la Namjoon și la cum sunt eu îmi era greu să ma înjosesc, dar trebuia.
-Da, o să fie bine. Spun ridicându-mă și sarutând-o pe frunte îndreptându-mă spre bucatarie să îmi fac o cafea tare.
-Scuze ca te-am trezit, dormeai nu? O întrebare începând să schimb subiectul.
Știam ca ea nu o să mă preseze să vorbesc atâta timp cât nu simțeam nevoia și aștepta să îi spun eu când simțeam că e momentul, apreciam mult acest lucru la ea.
- E ok, și așa am stat toată ziua dormind. Ar trebui și tu să dormi acum, pari obosit și când ești obosit esti morocănos așa că mai bine te pui să dormi și tu.
-E ora 5 , nu mă culc acum. Spun și sorb din cafeaua fierbinte, gata făcută.
-Asa și? Treci și culca-te. Mă duc până la Lisa să îmi iau niște cărți pentru cursul de la facultate, până mă întorc sper ca o să fi deja adormit. Spune ea îndreptându-se spre camera ei luându-și un cardigan mai gros. Lisa este colega ei de facultate și prietena cea mai buna care stă în același bloc cu noi, la etajul 2.
-Să nu stai mult. Îi fac semn cu mâna și ușa se închide în urma ei.
Am rămas eu cu gândurile mele din nou.
..........
Îmi pare rau ca nu am mai scris, de data asta chiar nu am nici o scuză.
A trecut ceva timp și chiar voiam să abandonez cartea. Nu mai aveam inspirație, dar acum am reușit să mai scriu și să îmi revin puțin.
Sper sa va placa și să mă sustineti în continuare 💗
