Este un ger aspru afară
Autorul iese să fumeze o țigară.
Merge în parcu' Manole
Să dea de acolo poz să nu piarză zilurile...
Deschizând și el ce a primit
Autorul e nedumerit.
Zărește în snap-urile dumisale:
"Nu se poate, e chiar Marieta oare?"...
Trăgând din țigară îi vine idee,
Nătângul se apucă de poezie.
Dar ce poezie va întrebați?
Normal că nu, dar totuși ascultați:
Monel în astă vară
Iși făcu curaj iară
Să scrie la o fată umilă,
Deși din start i se păru inabordabilă.
Dar să ne întoarcem mai devreme,
De unde a avut probleme.
Februarie 2020 era,
Iar "smardoiul" trimise la Ea:
"Salutare 'vr' la o cabană",
Invitație la pomană.
Astfel de romantisme,
Nu ies nici la femei triste.
Totuși ca o minune Ea scrise,
Deși el nu se așteptase:
"Mersi de întrebare,
Dar am niște probleme personale."
Ei și de aici ajungem astă vară
Când copilașul încercă iară.
Încercă o combinare fără stres,
Între merpedes și mercedes...
Mulțumită lui Bănică,
Găsise el o copilică.
Mihai îl sfătui, îl ajută
Dar degeaba căci când cânta, gura lui era tot mută. (pt critici aici am pus cânta în loc de vorbea, și da, metafora e că de fapt îi scriam, nu că erau vorbele lui Bănică, ok)
Nu mare fu însă mirarea,
Că Ea nu dorea gruparea.
Și astfel monel mai înțelese odată,
Că e greu tare să găsești o fată.
Era o poveste mai lungă,
Dar Ionel, în buletin cu dungă,
Când s-a simțit că nu mai are șanse,
Ditai' conversația el șterse..
Dintr-o scrisoare de intenție,
Cu tandrețe în direcție,
Acum a mai rămas doar,
Trei scuze și un Monel hoinar.
Această poezie are un sfârșit
Îi lipește doar unul fericit.
Când va găsi Ionel oare,
O Marieta, o iubită iubitoare.
După ce ați citit aceste rânduri mizere,
Mai am un lucru a vă cere,
Să-mi spuneți mie dragilor,
Câți o să mă țineți minte prietenilor,
Când mi-a veni rândul să plec.
