DAR NOI

Capitolul 51

                      *după 6 săptămâni*

Prespectiva lui Joe.

Mă pregătesc pentru noul meu loc de muncă, îmbrăcându-mă într-o cămașă albă și niște blugi albaștri cu talie înaltă. Jobul nu este la fel ca celălalt, dar aici plătește mult mai mult dacă stai peste program. Andrew și Davide m-au ajutat să trec peste aceste săptămâni ușor, ajutându-mă să mă ridic. În plus, am petrecut foarte mult timp cu Davide, și mi-am dat  seama că el chiar e un băiat educat și de treabă. M-a scos în fiecare zi din casă, m-a ajutat cu cumpărăturile, cu moralul și m-a făcut să mă simt mai bine, uitând de probleme. Și lui Andrew îi sunt la fel de recunoscătoare, nu știu ce m-aș fi făcut fără el în tot acest timp. Poate că înainte nu aveam bază deloc în el, dar acum chiar am. Mi-a dovedit că este lângă mine la greu, ceea ce apreciez. Andrew m-a văzut mai rău decât m-a văzut Davide. Andrew m-a văzut la pat, plângând, și dormind toată ziua, dar totuși a stat lângă mine și m-a consolat.

Mă încalț repede și ies din casă, așteptându-mi taxiul în fața casei. Mă uit la ceasul de mână primit în urmă cu un an de la bunicul, și văd că mai am puțin și voi întârzia. Chiar atunci apare taxiul, urcându-mă în el înainte să oprească.

"Cafeneaua de pe strada 22." Îi spun iar acesta dă din cap, "Ați putea să mergeți mai repede? Mai am puțin și o să întârzii, și nu chiar nu vreau să se întâmple asta din prima mea zi de lucru.".

"Desigur!" Spune și face ce tocmai l-am rugat.

Îmi verific telefonul, văzând un mesaj de la Davide urându-mi baftă pentru prima mea zi de lucru. Zâmbesc și îmi pun telefonul la loc în geantă, uitându-mă pe geam.

"Am ajuns!" Mă informează șoferul după câteva minute de mers.

"Poftiți!" Îi dau banii.

"Succes!" Îmi spune iar eu îi zâmbesc.

"Mulțumesc!" Îi spun și apoi ies din mașină fugind în cafenea.

Intru în ea, fiind doar o fată la bar.

"Nu ai venit prea devreme?" Mă întreabă după ce a luat o mătură dintr-un dulap.

"Poftim? Prea repede?".

"Ești angajată aici, nu?",

"Da, e prima mea zi.".

"Ai venit prea repede." Îmi spune în timp ce răspundea.

"Este opt dimineața. La ora aceasta am fost informată că va trebui să ajung.".

"Probabil ai înțeles tu greșit, la nouă ajung angajații." Îmi zâmbește.

"Atunci bănuiesc că te pot ajuta la treabă.".

"Nu trebuie, eu sunt plătită pentru a face asta, tu nu.".

"Chiar nu am altceva ce să fac." Îi spun și mă duc spre ea.

"Bine." Îmi zâmbește, "Ia laveta de pe masă, umezeste-o puțin și sterge toate mesele, inclusiv masa de la bar." Îmi spune iar eu îi zâmbesc.

"Bine." Umezesc laveta și mă apuc direct de treabă. Cafeneaua arata veche, dar foarte frumoasă și îngrijită. Aproape tot era doar din lemn, doar barul era diferit.

"Apropo, eu sunt Aya." Îmi spune în timp ce aranja paharele.

"Joe. Încântată!".

"La fel.".

"Am terminat." Îi spun iar ea se uită urât la mine, "Am făcut ceva rău?" O întreb iar ea râde.

"Da. Te-ai mișcat prea repede!".