In spital.

59 8 0
                                    

In sfarist am ajuns inapoi in spital, sunt nerabdatoare sa aflu cat mai multe.. M-am indreptat catre etajul 2, si am ramas uimita vazand ca totul era putin schimbat.
- Cristi !!!! Uite o umbra!!!
La auzul vorbelor mele Cristi se impiedica neintentionat de toate scarile care ii ieseau in cale . Odata ajuns la etaj, imi spune sa ma linistesc.
- E Alex . Nu stiu de ce te tot sperii asa .
Din spatele unui stalp , apare Alex pe jumatate adormit.
- Am pierdut ceva ?
- Chiar nimic, spun eu indiferenta. Putem sa ne ocupam de lucruri mai importante decat sa ne speriem prietenii ?
- Dar .. Ce am facut ?
L-am pocnit , era destul de enervant
...
Am scos camera de filmat , cei doi se uitau panicati la mine pentru ca unul era adormit iar celalalt murdar la gura de mustar.
Am pornit camera , muahaha ....
- Hei .. In sfarsit , m-am intors ! Tip eu entuziasmata .
- M-am trezit , sa stii ... Raspunde Alex indiferent .
- Shh .. Filmez ! Raspund eu amuzata de adormitul de langa mine .
Se pare ca din ras , dam in plans .
O ameteala puternica mi-a cuprins corpul , m-am lasat dusa de val si am cazut la pamant inchizand ochii .
- Ti-a fost dor de mine , Ami ?
- Cunosc vocea asta , Laura ! Raspund eu ironica .
- Stii .. As vrea sa iau legatura cu bunica ta .
- Stai .. Ce ?! De unde o cunosti ?
- Haide Ami .. Am crezut ca ti-ai dat seama pana acum .
Am ramas neclintita pentru o secunda .. O nuu !
- Stiam ca tu esti ! Ce mai vrei de la bunica mea ?
- Vreau sa devin om .
- Nu vei deveni om pana nu indeplinesti doua conditii .
- Te ascult .
- Unu : vreau sa ma ajuti sa aflu mai multe despre spital si doi ..
- Si doi ?
- Vreau sa fim prietene ...

Oră târzieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum