Îți amintești de gustul nemuririi
Pe care ni-l lăsau razele de soare
Pe buzele mușcate de tinerețe?
De valurile care se
Dispersau în neființa azurului?
De șoaptele de amurg
Care făceau ca ziua
Să se îngâne cu noaptea?
Când mestecam petale de garoafă
Și alergam până la capătul lumii
În intervalul a două bătăi de inimă?
De nopțile în care îi suflam
Cosmosului în palme
Și împrăștiam galaxiile
Pe bolta cerească?
Îți amintești,
Măcar,
De mine?
Căci eu știu cine ești tu.
Un străin de la care
Mi-au rămas stele
Pe la colțul gurii
Și apusuri strivite,
Pierdute prin buzunare.
16 februarie 2021
B.M.N.
CITEȘTI
Printre pliurile inimii
PoetryNemurirea nu poate fi persiflată, ci transpusă în versuri. Iată o nouă perspectivă asupra vieții, reflexia unui ciob dintr-o oglindă spartă, a paradoxurilor stelelor, a cuvintelor ascunse printre pliurile sufletului meu. NOTĂ: Poeziile marchează evo...
