Doi de inimă neagră

douăzeci și șapte

Beatrice și Federico fixaseră ultimile lucruri pentru finalul liceului. Erau timorați și melancolici.

"- Vreau o vacanță luungă." A oftat fata trântindu-se pe canapea.

"- Vara abia a început." Federico o consolă.

Perioada cea mai frumoasă din am și totodată cea mai urâtă de către Beatrice, vara.

Beatrice nu voia să-i dea indicii lui Fede dar îi plănuise o vacanță de câteva zilele în Mexic. Unde sunt multe plaje, este soare și voie bună.

"- Ce plănuiești să faci vara asta?"

"- Am mai spus, vreau o vacanță."

"- S-a rezolvat!"

Beatrice își întredeschise gura și îl privea gânditoare pe băiat.

"- Beatrice.."

Odată ce numele ei i-a părăsit buzele băiatului fata nu simțea mai puțin decât simpatie, iubire și extaz. El mereu îl rostea altfel.

"- Pot să te duc în vacanță dacă vrei..adică plănuisem asta de mult dar.. Nu ți-ar plăcea măcar să ieșim împreună, mă refer în oraș dacă nu într-o vacanță."

Tocmai îi propunea o întâlnire sau ea nu mai auzea bine din cauza căldurii? Beatrice Fill la o întâlnire cu Federico Sant.

Atât de mult s-au obișnuit unul cu altul încât au uitat și de iubirea enormă pe care și-o poartă.

Beatrice a înghițit în sec și l-a privit lung pe băiat. Nu știa ce să-i răspundă, silabele pe care ea le forma nu puteau fi adunate corect în cuvinte.

"- Trici, îmi răspunzi? Adică îmi pare rău dacă te-am speriat.. Mai bine o lăsam baltă."

"- Oh, Doamne. Nu, nu m-am speriat."

"- Atunci poți să-mi oferi un răspuns?"

"- Da adică nu, a spus rapid fâsticindu-se. Voiam să te surprind eu cu o ieșire.. Mi-ai luat-o înainte."

Federico a chicotit și a privit-o atent:

"- Nu sună prea bine, lasă-mă să te scot eu primul și după vedem. OK?"

"- Dar.."

"- Nu vreau să mă simt prost că tu, fata, a trebuit să faci primul pas."

Beatrice s-a apropiat mai mult de el până i-a atins podul palmei.

"- E ok."

După câteva discuții despre plănuirea celui care va plăti costul vacanței, Federico a hotărât că el va fi acela. Deși putea ceda în fața frumuseții lui Beatrice, nu a făcut-o.

"- Mi-e dor să văd Oceanul Atlantic. De mică l-am adorat."

"- Mă duc să-mi aduc laptopul."

"- Aș vrea să plecăm cât mai repede.."

"- De ce?"

Beatrice o luase din urmă cu Federico și s-au dus la etaj, în camera lui.

"- Mâine.. Știi.. Mâine se împlinește un an..-"

"- De la ai noștri." A răspuns el repede.

"- Cel puțin nu vreau să stau mâine acasă. Nu vreau să-mi aduc aminte de cât timp au.."

"- Nu-ți fi frică să vorbește despre moarte, toți vom avea parte de una. Mai ușoară sau mai aspră, e normal."