Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP 31

  După ce o duc pe Artemis, pornesc spre casa.
    Ar fi o partidă buna fata asta, una chiar foarte bună, păcat totuși ca nu simt nimic pentru ea.
    Într-o secundă, gândul imi fuge la Hara. Stiu foarte bine, ca nu-i convine situația în care este pusă, însă la ce se aștepta? Să fie salvată de vre-un prinț, și dusă într-un castel unde o să fie fericită toată viața?
  Poate ca da, poate ca la asta se aștepta. Ce pot să zic, măcar acum e cu picioarele pe Pământ și vede realitatea în care trăiește, și este nevoită să o facă.
   (Perspectiva Hara. )
Eram trează deja de câteva minute bune. Ma gandeam în continuu la cum Jimin, ma salvează mereu, și apare atunci când am nevoie de el.
   Deși, pe o parte,și el imi face viața un calvar, și ma bagă în toate treburile lui murdare.
  Tresar, atunci când ușa de la intrare se deschide puternic.
  Jimin :S-a trezit Prințesa?
Spune cu o scârbă, în timp ce se îndreaptă spre mine.
Eu :Ai băut? Iar?
   Jimin :Ce curioasă esti tu în seara asta.
   Eu :Doar vreau sa aflu, asa stiu la ce sa ma astept de la tine. Și oricum, nu-i nevoie să-mi mai răspunzi la întrebare, mi-am dat seama și singura.
  Zâmbește.
Jimin :Nu ma intrebi pe unde am umblat?
  Eu :Nu-mi pasa pe unde ai fost,ce ai făcut,și cu cine.
   Jimin :Pe cât punem pariu, ca în câteva secunde iti va păsa de ceea ce fac?
   Eu:Mhm, vezi să nu.
  Apoi ma ridic de pe canapea, vrând să ma duc la baie. Odată ce trec pe lângă el, ma apuca de braț, și ma lipește cu spatele de pieptul lui.
    Eu :Ce naiba faci?!
Jimin :Acum iti pasa?
   Duhnea a băutură și a tutun.
Ma ținea strâns, pentru a nu face nicio mișcare. Observ cum dintr-un buzunar, scoate ceva metalic și ascuțit.
  Era un cuțit. Panica începuse să-mi pătrundă în corp și în minte.
     Îl plimba prin fața ochilor mei, de parcă era o jucărie inofensivă.
    Jimin :Sti Hara? Ști care este a doua mea greșeală, pe care am făcut-o în viața asta?
   Nu zic nimic. Ma rugam în gândul meu, să-și revină, și să-și de-a seama de ceea ce face.
   Jimin :Răspunde!
Lacrimile imi curg șiroaie , nu știam cum s-a mai reacționez, sau măcar dacă să zic ceva, însă  rostesc un "Nu stiu", pe care de abea eu l-am putut auzi.
  Jimin :Evident că nu știi....
       Imi lipește lama cuțitului de gât, apăsând. Simnt un lichid, fierbinte, cum se prelinge în josul gâtului.
  Își apropie buzele de urechea mea , și imi șoptește.
  Jimin :Tu esti a doua greșeală a mea. N-ar fi trebuit să o ascult pe mama ta , n-ar fi trebuit să ma înduplec la cuvintele sale. N-ar fi trebuit să te salvez.
    Sângele imi îngheață în vene. Ce legătură avea totul cu mama? 
       Oare gândurile mele cele mai negre s-au adeverit? El a ucis-o?
     Mai important... Asta e sfârșitul meu?