DAR NOI

Capitolul 54

Mă uit nervoasă la cei doi care stăteau în fața mea pe scaune, cu niște gheață în mână.

"Vreți să-mi faceți probleme?" Mă uit la amândoi. Davide era cu fața în jos răsuflând nervos, Ethan se uita la mine amuzat de situație.

"El m-a atacat." Spune Davide.

"E vine amândurora.".

"E vina mea?" Întreabă Davide surprins.

"Normal. Și tu l-ai atacat.".

"Joe.. Tu.. Mai bine plec." Spune și pleacă furios.

Ethan pune gheața pe masă, lăsându-se pe spate.

"Ce te-a apucat?".

"Ce m-a apucat?".

"De ce ai sărit la bătaie?".

"Mă enervează de când îl cunosc, în sfârșit am avut un motiv pentru care să-i rup fața.".

"Ăsta este un motiv?".

"Da.".

"Bine. Pleacă.".

"Nu plec.".

"Ethan, pleacă. Și așa ai făcut destule probleme.".

Îi face semn Ayei și spre surprinderea mea, iese din încăpere fără niciun fel de obiecție.

Mă uit la Aya iar aceasta îmi zâmbește. Îi zâmbesc înapoi și încep să strâng mizeria pe care au făcut-o cei doi.

Ziua mea care începuse foarte bine, s-a transformat imediat în una plină cu tensiuni și certuri. Toată ziua au fost doar clienți care înjurau și nu respectau ospătarii, jigneau mâncărurile făcute de bucătari și râdeau de ei. A fost o zi grea și stresantă și a fost doar a doua zi de muncă.

•••

Închid cafeneaua iar apoi îmi fac un ceai, trântindu-mă pe un scaun și întinzându-mă.

"Joe, noi trebuie să plecăm urgent! Ne-a chemat șeful. Crezi că poți să rămâi și să aduni? Ți-aș rămâne datoare!" Mă imploră în timp ce James o aștepta la ușă. Mă uit confuză la cei doi iar apoi îi dau un răspuns.

"Desigur, Aya! Du-te liniștită." Îi zâmbesc iar ea îmi mulțumește, mă ia în brațe și pleacă.

Oftez știind că am rămas singură, punându-mi capul pe masă. 

"Ce zi!" Îmi spun și încep să râd. Mă simțeam ca o psihopată.

"Ce zi?" O voce groasă se aude de la intrarea ușii, eu tresărind speriată.

"M-ai speriat!" Îi spun iar el își dă ochii peste cap și se așează pe scaunul din fața mea.

"Nu a fost așa cum ai sperat, nu?".

"Ethan.. Sunt obosită. Chiar n-am chef." Acesta își dă ochii peste cap.

"Ce-ți fac?" Vocea lui era diferită.

"Ai băut?".

"N-am băut." E clar că a băut.

"Bine.".

"Bine, am băut! Și ce?" Mă uit la el și mă abțin să nu mă amuz de tonul pe care îl folosește când vorbește.

"Eu nu ți-am zis nimic. Faci ce vrei." Încerc să par indiferentă iar el își dă ochii peste cap.

"Vrei să-mi arăți că nu-ți mai pasă de mine?" Râde încet.

"Nu trebuie să-ți arăt nimic, Ethan.".