Recitești ultima pagina dintr-un capitol încheiat dar, draga mea, nu poți reaprinde un foc peste care a plouat lacrimi reci. Trebuie sa accepți ca nimic nu va mai fi la fel, deși iți simți inima în sfărâmată în mii de bucatele, deși simți ca inima calcă pe nisip aprins. Nimic nu este etern deși visezi în fiecare seara la eternitate. Voi, muritori de rând, vă agățați de stele căzătoare fără să știți că înșiși voi sunteți una. Inima muribundă, trezește-te, căci acestea sunt stări care nu pot fi alungate cu somnul și cu nimic altceva. Cu timpul? Nu știu dacă timpul poate vindeca ceva sau doar faptul ca rana nu mai e atât de recentă face totul să pară uitat. La ce ne folosește faptul că suntem puternici? Cică primesc doar cei care pot duce suferința, dar poate nu mai vreau să fiu puternică, nu mai vreau să primesc șuturi în fund și cuțite în spate. I-ai scrie acum în ultimele voastre secunde, înainte să închizi cartea, dar nu merită. Greu este plânsul celui care plânge fără lacrimi, căci e ca un vânt care reaprinde focul în inimă. Tu iad stabilit în inima mea, oprește-te, nu te pot stinge cu lacrimile deja folosite, oprește-te că într-o zi te voi inunda! Promit să mă regăsesc într-o zi în alt zâmbet.
CITEȘTI
Beatã cu sentimente♡
Ficção Adolescentebeatacusentimente. Nu sunt vânzătoare de sentimente. Nu sunt o super talentata în ale scrisului. Ce sunt? Un suflet care colecționează vise și culege sentimente din fiecare loc, om, cântec, colț de stradă. Sunt un câmp de lupta unde sentimentele cât...
