Nebunie pură

1

Persefona P. O. V
Habar nu am ce fac aici, sunt de o ora la un bal la care părinții mei m au obligat sa vin, îmbrăcată într-o rochie ridicola, ce mai seară!
Trebuia sa fiu în camera mea acum citind și bând un pahar de sânge de om, nu cum e acesta, vin amestecat cu sânge de miel, iac.
- Persefona, ești tăcută în seara asta, draga mea.
Tata raupe tăcere și îmi vorbește.
- Am o durere de cap, atâta tot, tata. Spune eu și îi zâmbesc.
Deci, pe unde găsesc un servitor... Ma duc pe un hol mare în căutarea acelor oameni incompetenți, marg și de odată ma lovesc de ceva tare, căzând pe jos. Minunat!
- Nu vezi pe unde mergi?!
Tip eu la acea persoana, ma pregăteam sa sfasii omul în doua care a îndrăznit sa facă asta.
Îmi ridic capul sa dau de niște ochi de un galben lumninos, îngheț, pur și simplu îngheț. Bărbatul care ma dat jos pare pierdut în gânduri și se uită la mine.
- Îmi pare rău, domnișoară.
Am roșit adânc când i am auzit vocea atât de puternică și plăcută. M am ridicat în cele din urmă să nu mă fac mai rău de râs.
Bărbatul misterios cred ca are un metru 85, e un uriaș față de mine un metru 65, are parul blond pana la umeri și e prins la ceafa, buzele mari și roșii, genele lungi și negre care în contrast cu pielea alba ca laptele arată divin, este clar vampir.
-Nu-i nimic, nici eu nu m am uitat pe unde merg.
Spun și îi zâmbesc ușor.
- Numele meu este Persefona. Spun și îi întind mâna.
-Hades. Îmi scutură mâna și pot sa jur ca m au trecut fiorii pe șira spinării când ma atins
-Ce ironie. spun și încep sa rad ușor.
-Asa este. Zâmbește spre mine și pot spune ca m am topit.
-Hades! Pe unde umbli?!
O voce ne întrerupe holbatul.