Doi de inimă neagră

treizeci și unu

Vara trecea repede iar cei doi petreceau tot mai mult timp împreună. Prin casă, plecau în scurte plimbări prin parcul din apropiere și mai ales priveau stelele împreună în fiecare seară.

Facultatea era deja un semnal de alertă pentru Beatrice, care se ocupa tot mai mult de organizarea primului an ca studentă.

Vara aceea a fost specială, pentru amândoi. Promisiunea pe care o făcuseră se îndeplinise.

Au fost la diferite mici întâlniri, la restaurante, picnicuri lângă lac și vizite la mormântul părinților lor.

Zilele treceau iar viața lor era frumoasă atâta timp cât erau împreună. Cel puțin Beatrice nu stătea singură din cauza coșmarelor pe care le avea.

Mâncau împreună, viețuiau împreună, făceau totul împreună. Faptul că locuiau în aceeași casă le-a ușurat relația.

Beatrice stătea pe canapea, cu laptopul în brațe. Ochelarii îi stăteau ușor pe nas, ochișorii ei verzi plimbându-se rapid, de la stânga la dreapta pe ecranul calculatorului.

"- Mâine începem o altă viață.." șopti ea doar pentru sine.

"- Sper că nu ai uitat că începem împreună." punctase Federico ultimul cuvânt. Abia intrase în cameră după un somn de după-amiază. Vocea lui somnoroasă o trezi pe fată din toate grijile.

S-a apropiat de ea, mirosindu-i aroma fructată dar dominantă a parfumului ei și i-a ciufulit ușor părul.

Fata a oftat încet și și-a aranjat părul la loc iar mai apoi, s-a întins pentru un pupic scurt.

Atingerile acelea scurte dar pline de sentimente, acea așteptare pe care fata a avut-o doar să-l vadă treaz și să-i poate simți parfumul bărbătesc, buzele moi și auzi vocea groasă. Acel lucru ei îl numeau iubire.

"- La ce te uiți?" a întrebat așezându-se lângă ea, trăgând o pătură pufoasă peste amândoi.

"- Căutam profile noi."

"- Poți lua o pauză, pot pune pariu că stai aici de ore întregi iar ochișorii tăi frumoși ca iarba proaspătă a primăverii sunt deja obosiți. Poți face altceva doar pentru câteva secunde și după ai toată seara să te uiți din nou." a spus punându-și o mână în jurul taliei ei și a privit-o cu ochi de cățeluș, ea roșind mult în obraji.

"- Ce altceva pot să fac, cerșetor de atenție?" a spus uitându-se fix la el.

"-Poate.. hmm? Să-mi oferi atenție." a glumit trăgând-o ușor și cu grijă de bluza largă pe care o purta.

Beatrice a chicotit și a privit în continuare monitorul. După puțin timp, deschizând iconița aplicației Netflix și alegând un film aleatoriu.

Băiatul și-a lăsat capul pe pieptul ei. A privit-o minute întregi dar ea doar zâmbea satisfacută că îl putea sâcâi în acel fel.

"- Te rog, nu mă ignora-"a spus cu o voce tristă.

Trice l-a verificat speriată, crezând, pentru câteva momente că acesta plânge.

"- Mă uit la acest film, te poți uita cu mine."

"- Dar îți obosești ochii încontinuu.."

"- Am ochelarii, Fede."

El a oftat și și-a lăsat privirea spre laptopul din poala fetei. Mâna lui încă îi ținea talia subțire, pielea catifelată care i-o simțea sub materialul fin.