Am inceput sa fug mancand pamantul.Nu am mai fost in viata mea atat de speriata.Tot ce vreau este sa scap de yathani si sa imi gasesc mai repede sora.Intunericul vesnic ce s-a asternut peste Pamant nu imi este chiar deloc de ajutor caci,eu nu pot sa il folosesc in avantajul meu asa cum fac creaturile acelea,caci nu le pot numi oameni,nu mai au demult o inima .Sunt niste fiinte insetate de suferinta si control,ce iubesc sa rapeasca oamenii care inca nu au fost prinsi in sfera virusului si nu se lasa manipulati de Grolar.El e responsabil pentru totate suferintele pamantenilor,el si dorinta lui pentru a detine puterea asupra a tot ce ne inconjoara.De zece ani ne luptam cu acel virus care ne afecteaza creierul si,pe unii,reuseste sa ii doboare,punandu-i sub controlul lui Grolar.
Dupa cum ziceam,am reusit cu greu sa scap de yathani,oameni ce au devenit supusii lui Grolar si totodata masinariile lui fara suflet,si sa ma ascund dupa un stejar.Nu stiu ce am de facut mai departe,nu stiu unde ar putea sa o tina captiva pe sora mea,dar e puternica,le va face fata,nu vor putea sa intre in mintea ei...trebuie sa reziste,trebuie...
Fiind prinsa in ganduri,nu am observat pasii ce par sa se apropie de mine.Nu...nu trebuie sa intru in panica,nu ma vor gasi,nu au de unde sa stie ca sunt aici...
--Te-am gasit ticaloasa mica!unde credeai ca poti fugi?nimeni nu scapa de noi...tine minte asta!Lua-ti-o!-le-a poruncit celorlalti yathani-
--Nu...lasa-ti-ma!nu va apropiati! -dar vorbele mele erau in zadar-nu merg cu voi decat moarta!
--Ohh...timpul e inainte,dar nu te vom omorî deocamdata,Grolar are nevoie de tine.
Si cu asta fiind spuse,am simtit cum sunt luata pe sus,ochii fiindu-mi acoperiti;ce idioti,ei cred ca eu nu stiu unde au de gand sa ma duca?nu au idee cu cine se pun...
