capitolul 21

13 1 0
                                    

Am rămas singură. Mă simțeam derutată. Singura persoană care mă putea ajuta era tatăl meu,care m-a ucis. Eram furioasă. A spus că ii aparțin, că sunt proprietatea lui, iar acum devin un șarpe. M-am uitat la brățara mea și m-am teleportat acasă. Mergeam din nou cu o viteza uriașă prin tunel. De data asta nu am mai leșinat.

Am aterizat în grădina castelului. Mă uitam la trandafiri . Nu mai aveau culoare neagră. Aveau o culoare roșiatică. Păreau mai vii. Am rupt un trandafir pentru a-l mirosi. Avea un miros dulce. M-am înțepat. Îmi curgea sânge. Nu era un sânge obișnuit. Era mult mai închis. Mă simteam atrasă de el .
-Ce faci acolo, Larissa ?
Dvir venise langa mine. A trecut mult timp de când mi-a spus numele.
- Mă uitam la trandafiri. Sunt foarte frumoși. Sunt destul de deschiși. i-am spus fermecată de culoarea trandafirilor.
Se apropie de mine.
- Da.Trandafirii aceștia reflectă emoții.Cu cât sunt mai pozitiv cu atât sunt mai deschiși. mi-a spus el.
Mi-am amintit de trandafirii lui, când i-am văzut pentru prima oară. Aveau o culoare neagră care îți dădea senzația de tristețe și singurătate.
Mă întorc cu fața către el. Purta un costum de petrecere format din niște pantaloni roșii, o bluză neagră cu mâneci  lungi,iar părul îi era ciufulit . Părul lui nu avea niciun sens sau mesaj. Era doar ciufulit.
- Vreau să-ți spun ceva .am spus eu.         Se întoarce către mine. M-a privit de sus până jos . Purtam o rochie rosie si lungă. Parul cel lung și mătăsos îmi era lăsat pe spate. Mă bucuram de el cât mai puteam înainte să mi-l schimb. Pantofii de culoare mov aveau un toc mic.
- Vreau să-mi văd tatăl, față în față. Știu că este periculos,dar deja sunt o zana, spiriduș,cum se spune.
-Suntem zâne.imi spune Dvir râzând.
-Nu despre asta e vorba, Dvir! am tipat,iar pe urmă am făcut o pauză.
- Intenția lui era să devin o zână , așa că din câte se pare , am devenit. Știu sigur că nu mă va ucide. Doar am nevoie să vorbesc cu el. Poate că mă poate ajuta...
-Cu ce te poate ajuta el și eu nu? a întrebat pe un ton rece si serios.
-Nu îți pot spune este ceva personal, între tata si fiică.
- Timp de 18 ani am fost recunoscut drept fiul lui. Chiar dacă nu am strop de sânge regal, am fost crescut de cineva cu sange regal. a spus Dvir.
- Am spus că vreau să îmi văd tatăl,nu stau să negociez Dvir. Dacă e nevoie ,o să îmi folosesc titlul de moștenitoarea tronului al acestui regat. Pentru că nu o să conduci acest regat dacă eu nu mă retrag. Nu mă face să-mi folosesc titlul,Dvir. Nu când sunt foarte aproape de a ceda psihic.
-Ce se întâmplă aici? a urlat cineva.
Audrey se îndrepta furioasă spre Dvir.
- Las-o în pace pe sora mea Dvir. Sau o sa regreți amarnic.
Mainile  îi străluceau. Aveau o culoare mov .Parcă manipula energia.
Când Dvir le-a văzut s-a teleportat din gradină.
Audrey s-a uitat la mine.
- Cred că avem multe de discutat. Ce-ar fi să începem cu faptul că vei conduce regatul și habar nu ai sa o faci?

Capcana ȘerpilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum