The heirs of the Riddle family

Decizia. (Capitolul 6)

𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛

"Nu am nevoie de ei ca să îți fur atenția." Spune Draco cu același rânjet, așezându-se pe locul liber de lângă mine, pe bancă. "Phh, atenția mea? Chiar și fără ei n-ai fi în stare."

Zic eu uitându-mă în ochii lui. "Mă provoci cumva?" Întoarce el într-un mod seductiv vorbele mele. E stupid și copilăresc cum încă mai încearcă să-i cad farmecii lui, ghici ce eu nu sunt ca celelalte fete naive de care tot am auzit.

"Uhh, doar maturizează-te." Îmi dau ochii peste cap și mă ridic de pe bancă lăsându-l fără alte cuvinte, ceea ce m-a satisfăcut.

Lucrurile de genu doar îmi distrag mintea de la misiunea pe care trebuie s-o îndeplinesc. Nu trebuie să las pe nimeni să mă distragă. Îmi fac drum către temnițe spre Camera Comună. "Pureblood." Zic parola după trec de zid.

Neașteptat, mă opresc din mers când îl surprind pe Mattheo ce stătea lângă șemineul aprins și se uita în gol. "Ști...Tot m-am gândit la întrebarea ta..."

Mă așez pe un fotoliu aproape de el. "Continuă." Murmur eu turnându-mi firewhiskey într-un pahar. Se întoarce spre mine, cu o privire suspicioasă și adâncă. "După fața ta, zici că un trol te-a atacat și ai rămas șocat." Spun în timp ce dau întregul pahar plin de lichid pe gât.

Mattheo oftează scurt, după care își aruncă privirea asupra mea. "Cum să am încredere în tine când deciziile tale arată altceva, Katherine"

"Nu mai dezgropa morții, Mattheo. Ce a fost în trecut, rămâne în trecut. Chiar ai de gând să mai asculți toate poveștile pe care ți-le-a spus tatăl tău despre: 'Cât de nemernică a fost mama'? Uh, te rog nu mai ai zece ani."

"Vezi...Aici te înșeli. Nu e vina mamei ci a ta, tu ai ales să mergi la ea." Răstește el, ridicându-se de jos și venind în fața mea. Îmi ridic ochii sus spre ai lui. "Bineînțeles că am ales-o pe mama, doar nu era să îmi tatuez un șarpe pe brațul stâng și să omor încuiați cu o mască stupidă pe față. Pentru că asta faceți voi, greșesc cumva?"

Își mută privirea într-o parte nervos iar un rânjet malefic apare pe chipul meu. Mă ridic de jos, fiind aproape de aceeași înălțime cu el."Dar, se pare că asta voi începe să fac și eu."

"Ce?" Întreabă Mattheo destul de confuz cât să-l surprind cu răspunsul. "Dacă accepți să lucrăm împreună, vom găsii medalionul și îl vom duce tatălui nostru împreună."

Chicotește, după care trage aer în piept, fiind gata să vorbească sau să comenteze din nou replica mea. "Bine atunci."

Răspunsul lui scurt m-a dezamăgit pe o parte, mă așteptam să înceapă să spună că-l mint și că nu are încredere dar, analizând mai bine el chiar a fost deacord. Bine pentru mine, măcar nu am să-l mai am pe cap și însfârșit face decizia corectă măcar odată.

"Serios?" Îmi ridic sprâncenele în semn de mirare dar altă emoție nu mai era schițată pe chipul meu. "Da, începem de mâine." Zice dregându-și vocea. Pentru un moment mă uitam în gol spre el, încă nedumerită.

"Ce, nu asta voiai?" Întreabă cu o voce adâncă gata să plece din încăpere. Întrebarea rămâne în aer pentru câteva clipe dar nu îmi dau seama de faptul ăsta.

La un moment dat dau să mă întorc dar nu mai era acolo, plecase. Înghițitind în sec, mă așez la loc pe fotoliul liber din spatele meu, încă surprinsă cât de ușor a fost să-l conving. Dar nu știu dacă eu l-am convins sau a făcut-o de bună voie.

Nu prea pare nici una nici alta. Ceva pune la cale, trebuie să am grijă nu-l pot lăsa să-mi-l fure dintre degete când va fi în posesia mea.

Tresar puțin atunci când aud pași în spate, deoarece eram singură în încăpere la moment. Încet îmi îndrept capul către intrare. Din câte mi-se pare Carla și Astoria sunt cele ce au perturbat liniștea discutând dar nu înțelegeam neapărat despre ce.

Se opresc treptat din discuție atunci când și-au dat seama că eram prezentă în cameră. Totodată și expresiile lor faciale se schimbă radical din unele monotone în unele cu furie, mai mult pentru Astoria din câte observasem.

Îmi întind cotul pe marginea fotoliului, încă privindu-le iar ele se îndreaptă către dormitoare încă cu ochii puși pe corpul meu. Îmi ridic o sprânceană către ele, după rup de tot tăcerea: "De ce toată lumea azi are față de parcă un trol i-a atacat."

Îmi dau ochii peste cap, oftând cuvintele. Astoria se oprește din drum, trăgând-o și pe cealaltă după ea. "Scuză-mă?" Astoria spune cu un ton tupeist.

"N-am pentru ce, deja ești." Comentez înapoi cu același ton folosit de către ea. Cealaltă fată din spatele ei, o trage înapoi șoptindu-i ceva la ureche iar încă cu privirea aruncată brutal spre mine părăsește camera, bineînțeles împingată de către fata blondă.

Eram obosită de cum toți luau totul atât de personal dacă-i batjocoream, se ofensau atât de tare neștiind de glumă. Nu neapărat că aș glumi, nu cu unii.

Am mai petrecut câteva ore în Camera Comună, gândindu-mă la ale mele dar acum mă îndrept către dormitoare fetelor. Pe holul lung merg ceva metrii după mă opresc la ușa cu care deja mă obișnuisem.

O deschid cu forță, după care intru în camera întunecată și cu aer închis. Aprind lumânările dintr-un pocnet scurt al degetelor, după care mă îndrept către ușița de la baie până când, un plic îmi iese în vedere ce era așezat chiar pe pernă.

Cu un chip curios merg într-a colo lăsând treburile la o parte. Ridic scrisoarea, o desfac și scot foaia dinăuntru. O întind, începând să citesc de la primele litere.

Dragă Katherine,

Voi păstra această scrisoare anonimă pentru că ne vom întâlni mâine, în dormitorul meu de la prima oră a dimineții și crede-mă, mai bine vi.

Necunoscut.

Măcar eu n-am fost atât de evidentă, of Mattheo, Mattheo. Sigur vine din partea lui, altă explicație nu are avea având în vedere că nimeni nu ar avea atâta curaj să intre în dormitorul meu.

Las foaia jos, după care mă îndrept spre baie unde îmi dau jos cravata, după deschid nasturii cămășii cu mâneci lungi și mulată pe întregul meu corpul, rămânând doar în sutien.

La fel dezbrac și fusta, intrând în cabina de duș. Las apa clocotită dar extrem de plăcută să facă contact cu umerii mei, lăsându-mi mici fiori pe șina spinării la impactul cu pielea.

Părul se înmoaie odată cu apa din creștet până la vârfuri, făcându-mă să îmi șterg ochii de apa acumulată pe fața mea.

___________________________________________
Bună! Acest capitol a fost cam simplu însă vă promitem că acțiunea e pe cale de început! Nu uitați să votați și să lăsați în comentarii păreri. Love u all<3