You are my one and only

Capitolul 1.

!!!!! IMI CER SCUZE PENTRU EVENTUALELE GRESELI DAR M-AM GRABIT CAND AM POSTAT. O SA LE CORECTEZ CAT DE CURAND POSIBIL. !!!!!

Eu nu cred in iubire si toate prostiile astea. Nu te indragostesti de persoana in sine, ci de vorbele pe care ti le spune si de lucrurile pe care le face pentru tine. Omul este un suport gol. Este imposibil sa ne indragostim de o persoana insa putini realizeaza asta. Eu am renuntat de mult sa mai cred ca o sa apara cineva sa-mi schimbe aceasta perceptie. La fel se intampla si cu anumite obiecte, animale, etc. Exista doar senzatia de atasament, nimic mai mult. Nici macar cea mai buna prietena a mea, Trixie, nu a reusit acest lucru. Trixie este o tipa foarte energica si vesela. Zambeste mereu si isi face prieteni foarte usor. Total opusul meu, ati putea spune. Cu toate acestea, Trixie are si un defect destul de semnificativ. Sufera de aceeasi boala ca toti ceilalti si anume boala iubirii. Considera ca se indragosteste foarte usor de tipii care se dau la ea neincetat. Ei bine, eu stiu ca nu este asa dar oricat as incerca sa-i explic cum stau lucrurile de fapt, nu o sa ma asculte oricum. Am mai incercat sa fac asta si am esuat lamentabil. Am lasat-o sa fie asa cum vrea ea sa fie pentru ca, pana la urma, o sa realizeze si ea asta intr-o zi. 

Nu cred ca ar mai fi ceva sa va spun despre mine sau prietena mea dragalasa intrucat veti afla pe parcurs.

Si ca de obicei, o sa incep aceasta minunata poveste sau ce o sa iasa, cu o zi obisnuita de liceu. Nimic iesit din comun. Trixie ma imbratiseaza zambind larg la intrarea in liceu. Sare de colo-colo zambind tuturor croindu-si drum catre dulapul ei. Dintr-un motiv oarecare este foare incantata. Mi-e cam frica sa o intreb care este acela asa ca imi continui drumul catre dulapul meu aflat langa al ei. De fapt acesta este si modul in care m-am cunoscut cu ea. Mereu se holba la mine atunci cand veneam sa iau ceva si imi punea intrebari stupide in legatura cu relatiile mele. Dintr-un anume motiv, mereu considera ca plac aceeasi tipi ca ea. Credea ca faptul ca eram retrasa era doar o tehnica prin care le suceam mintile tipilor si astfel m-ar fi ales pe mine si nu pe ea. In realitate, lucrurile nu stateau deloc asa. Proabil as fi putut sa-i fur orice altceva in afara de baieti. La inceput, Trixie era destul de prostuta. Era foarte usor de manipulat si se incredea foarte rapid in oameni. Presupun ca lucrul asta s-a schimbat odata cu inceputul prieteniei noastre. Intr-o zi s-a decis sa-mi vorbeasca si m-a intrebat direct daca imi placea de Brandon si anume cel mai popular tip din scoala. Sincer, nu-l suportam pe fraier insa pentru cateva clipe m-am gandit sa ma joc cu gandurile ei si i-am raspuns la intrebare.

"De fapt, suntem impreuna de ceva timp dar am decis sa tinem relatia secreta. Ne-am si tras-o de cateva ori." Am spus zambind subtil.

Reactia ei a fost foarte amuzanta. A cascat gura si a facut ochii mari, parca erau ai unei broaste. S-a holbat mirata la mine cateva secunde apoi a izbucnit in ras si mi-a intins mana, avand cateva lacrimi in ochi de la prea mult ras.

"Trixie. Numele tau trebuie sa fie Rena, corect?"

Si de aici a inceput totul. Ea a devenit prima mea prietena si pe parcurs cea mai buna prietena a mea. Aveam incredere in ea mai mult decat in oricine. Ii spuneam orice insa niciodata nu acorda prea multa atentie. Ca s-o fac sa ma asculte incepeam prin ai spune ca imi place de un tip si pana la urma discutia devia pana cand vorbeam despre cu totul alt subiect. Nu-si dadea seama de asta decat atunci cand conversatia lua sfarsit realizand ca de fapt nu-mi place de nimeni. Cu toate astea, ma asculta mereu chiar daca stia ca daca mi-ar fi placut de cineva nu as fi fost in niciun caz atat de calma. 

Revenind. In dimineata asta era foarte energica, mult mai energica decat de obicei ceea ce e grav pentru Trixie. Observam cum incerca sa-si stapaneasca entuziasmul acoperindu-si zambetul imens cu mainile ei micute.