O durere de cap infernală îl trezeşte din somn pe Akos, acesta fiind încă ameţit din cauza loviturii primite în ceafă.Toata camera se învârte cu el iar privirea îi este înceţoşată.
După ce începe să vadă mai clar, începe să analizeze camera în care se află.Akos a dormit, se pare, pe un fel de canapea, în stânga lui fiind o fereastră pe care razele soarelui intrau, iar în faţă fiind uşa pe care probabil se intră în încăpere.Se ridică cu greu de pe canapea, se îndreaptă către uşă, o deschide, iar în faţa lui apare o grădină micuţă iar o domnişoară are grijă de ea.
- De ce m-ai adus aici şi cine eşti? întreabă Akos.
- Oh, te-ai trezit, spune fata aruncându-i un zâmbet ce topeşte şi cel mai îngheţat suflet.Cum ai dormit?
- Lasă asta, cine eşti?
- Observ că nu eşti prea vorbăreţ...Numele meu este Sonya.
- Bun, Sonya, de ce m-ai adus aici şi de ce căcat a trebuit să-mi fuţi una după ceafă?
- Păiii...vezi tu...dacă mă băgam cu tine în seamă şi îţi propuneam să te aduc aici, cu siguranţă n-ai fi fost de acord aşa că te-am adus cu forţa, afişând din nou un zâmbet adorabil.
- Locuieşti singură? o întreabă Akos.
- Din păcate, da...mă rog, nu asta contează acum, spune Sonya încercând să evite subiectul.
- Dar ce contează?
- Acum contează să ne continuăm viaţa şi să facem ce trebuie ce trebuie făcut...să supravieţuim.
- Stai, stai, stai, pune puţin pauză la bibilică.Cum adică "noi" ?
- Akos, dacă nu te ridicam de acolo, aveai şanse foarte mari să fi devorat de sere'khari şi crede-mă, nu e cea mai bună idee să dormi afară pe Antaryus...mai ales noaptea.
- Sere ce?
- Sere'khari, singura specie de vietăţi de pe Antaryus, înafară de noi, oamenii.Au două picioare lungi şi se deplasează foarte repede, prin alergat sau prin sărituri.Au o viziune nocturnă foarte bine dezvoltată iar mirosul lor este extrem de fin.Doar ziua eşti mai în siguranţă.Nu ies niciodată pe timp de zi la vânătoare.
- Şi tu de unde ştii toate astea? întreabă Akos cu o uşoară urmă de teamă.
- Eh, să zicem că am ucis câţiva.
Akos se dă câţiva paşi în spate ca şi cum ar fi simţit că Sonya e gata să-l ucidă şi pe el.
- Stai liniştit, puiule, nu-ţi fac nimic, îmi eşti drag, şi îi aruncă acelaşi zâmbet minunat lui Akos.
- Sonya, îmi pare rău să te anunţ dar nu-mi permit să stau pe loc.Trebuie să ajung la o anumită construcţie sau clădire, nu ştiu exact ce e.Dacă mă poţi aju...
- Vrei să spui citadelă?
- Citadela?
- Citadela, singură construcţie sau clădire de pe Antaryus care încă mai funcţionează în totalitate deşi nu se află nimeni acolo.
Vocea Sonyei a căpătat un ton ciudat când a început să vorbească de Citadelă, ca şi cum îi era frică să vorbească de asta...sau îi era frică să afle ce se petrece acolo.
- Bun, mă îndrept spre Citadelă, spune Akos.
- Mbine...dar mai stai aici o zi sau doua până îţi recapeţi puterile şi până îţi fac rost de ceva provizii pentru drum.O să ai nevoie...va fi un drum foarte lung.
Akos o priveşte pe Sonya şi îi zâmbeşte uşor, semn ca şi cum ar fi prins drag de ea.
