Doi de inimă neagră

treizeci și cinci

Noaptea aceia a fost cruntă, cruntă până când ambii au terminat-o pe tejgheaua unui club.

După ce a ieșit din curtea casei, Beatrice a sunat-o pe Sophi. Nu i-a răspuns niciodată. Aflase de ea și Hardin?

A luat-o la pași mici pe străzi până când a dat de un bar apropiat casei. A pășit încrezătoare, fără să-și dea seama că nu-și va aduce aminte acel moment.

După ce a trecut prin luminile mov sau roșii ale ringului de dans, s-a apropiat de barman și i-a plătit o sticlă plină de tărie.

A privit spre sala plină, bând tot mai mult din alcoolul care îi ardea gâtul și cavitatea bucală. Nu o mai deranja.

A privit și a început să plângă, din ce în ce mai tare dar după alte guri pline de alcool dându-le la o parte.

"- Hei." Un străin a abordat-o.

"- Lasă-mă în pace."

Deși nu-și dăduse seama, talia ei era deja înconjurată de mâinile lui, mai apoi târând-o spre ringul de dans.

După ce l-a văzut făcând din ochi la un grup de băieți de pe canapea, l-a întrebat:

"- Să înțeleg că sunt un pariu acum."

"- Dansează și vedem ce iese, frumoaso." A șoptit încercând să pară senzual.

Părul lui roșcat și nasul lui mic, ochii căprui nu îi avantajau vederea fetei. Îl considera urâțel.

Și-a dus mâinile spre șoldurile ei, strângând puțin, un gest de prost gust și deranjant pentru o fată. Se cunoșteau doar de câteva secunde.

'De aia Federico era special, idioato. El mereu a așteptat pentru tine. Avea dreptate.' A gândit ea.

Palma ei a luat imediat contact cu obrazul lui, lăsându-l roșu de-a binelea.

"- Tocmai m-am despărțit de iubitul meu, crezi că am chef de *fuckboys ca tine."

"- Înțeleg că-l iubești, puștoaico. Lasă-mă să îi iau locul puțin. N-o să regreți și nici n-o să doară." a spus încercând să îi atingă obrazul.

Imediat i-a dat mâna la o parte, fără să-i răspundă a plecat spre tejghea, luând din nou o gură plină de tărie.

Federico ajunsese și el în același club, nu voia să stea singur acasă.

Da, o căutase prin împrejurimi dar nu dăduse de ea, așa că a poposit la primul bar pe care l-a țintit cu ochii.

Când privirea i-a căzut pe ea și băiatul care încerca s-o abordeze, și-a încleștat bine pumnul. S-a așezat la tejghea pe partea opusă, astfel încât să nu-l observe Beatrice, și a privit atent tot ceea ce se întâmplase între cei doi.

Gelozia îl acaparase și pentru prima oară realizase cât de mult o iubea dar acum nu mai conta.

Pentru că realizase prea târziu că o iubește atât, relația lor se terminase și nu putea schimba nimic.

Uneori ne dăm seama că unii oameni au un rol afectiv asupra noastră doar după ce vom fi singuri. Dar singuri cu adevărat.

Satisfăcut, după ce fata i-a lovit atât de brutal obrazul, a comandat o sticlă mare de tărie. După puțin timp, realizând că Beatrice a făcut la fel.

Ea nu bea alcool, nu atât de tare. Tăria nu era deloc pentru ea, așa că i-a urmărit mișcările atent, fiind acolo pentru ea în orice moment.

Beatrice a privit din nou spre discuția pe care grupul roșcatului o avea. Cu siguranță era vorba de ea și despre cum acela a fost respins.

Cu cât privea mai mult sticla din mâna ei devenea tot mai goală, iar privind pe fundul ei, a șoptit:

"- Of, Federico.." Iar lacrimile o luaseră pe nepregătite.

Și-a luat brutal părul în mâini, uitându-se prin încăpere. Privirea ei aproape a întâlnit-o pe a lui Fede dar era prea afundată în senzația de alcool ca să mai realizeze asta.

Băiatul devenea tot mai îngrijorat, sticla fetei era tot mai goală.

Peste câteva minute a văzut-o mergând spre baie, luând șansa să se apropiere de băiatul roșcat care a încercat să flirteze cu ea:

L-a luat ușor de guler, văzând că era singur în acel moment:

"- Stai departe de ea." a zis cu o voce joasă și fermă.

"- Ok, frate." a spus ridicându-și mâinile la nivelul capului.

Federico i-a dat un pumn în stomac, luându-se prin surprindere chiar și pe sine. Momentul în care acel nenorocit i-a atins șoldurile începând să i se difuzeze în minte.

L-a lăsat acolo pe băiat și a plecat din nou spre tejghea, luând o gură mare de tărie, aproape golind alcool de pe fundul sticlei.

Beatrice a venit la țanc, după ce șansa de al vedea pe băiat i-a fost risipită.

I se făcea tot mai frig deși era fierbinte din cauza alcoolului.

Obrajii i se pătau tot mai mult din cauza lacrimilor dar încă era conștientă de ceea ce se întâmpla în jurul ei. Nu voia să creadă că făcuse acel pas.

Nu voia să creadă că s-a despărțit de băiat, încă îl iubea.

Federico a văzut cum își strângea mâinile în jurul materialului subțire pe care ea îl purta.

S-a apropiat de ea, pe la spatele ei și și-a lăsat bărbia lângă umărul ei:

"- Închideți ochii." Vocea familiară a băiatului i-a trezit ușor un sentiment de căldură.

A făcut întocmai, dorindu-și să nu plece de lângă ea. O ultimă oară.

Și-a lăsat jacheta pe umerii ei și doar a privit-o, doar atât își mai dorea în acel moment pentru că pe ea nu o mai putea avea.

S-a întors spre ieșire, privind spre ea pentru ultima oară. I-a văzut ușor expresia angelică mirosindu-i ușor jacheta, bucurându-se de aroma lui.

A luat-o la pași mărunți spre casă, mai târziu fata făcând la fel, deși nu erau tocmai apți să facă asta. Era beți în iubire și alcool.

Pentru ultima oară...

*fuckboys= o definiție cu niște cuvinte mai alese, băieți care nu au gânduri serioase cu fetele pe care le abordează destul de des.