Capitolul 10-Noul meu cel mai bun prieten

795 32 0
                                    



- Crezi că nu mi-am dat seama de asta, uite, și scoate o masca din buzunar.

- Fir ar..aveam și eu una , dar nu știu unde am lăsat o.

Scoate din buzunar și masca mea.

- Ai uitat o la bar, cred că erai mai ocupată cu shot urile.

- Mersi.

Se apropie de mine și își duce mâna la fruntea mea.

- Ai vreo trusa medicală pe aici ?

- Aa... sunt sigură că am pe undeva. Lasă mă să mai uit.

Dau să mă ridic și simt cu pământul îmi fuge de sub picioare iar camera se învârte. Simt un gol în stomac și văd negru.

Mă trezesc după vreo 15 minute. Mason stătea lângă mine .

- Hei , frumoasă adormită. Ești bine?

- Hei, zâmbesc cu ochii între-deschiși. Mă simt amețită.

- Păi cred că alcoolul cu căzătură nu fac pereche bună. Mi-am permis să scotocesc după trusa aia și am găsit-o la baie. Te-am curățat de sânge , dar cred că o să rămâi cu un cucui și o vânătaie zdravănă.

- Mda.. tipic mie.

- Ceaiul e gata, s-a și răcit.

- Mulțumesc pentru tot, Mason.

- Pentru puțin, belea mică.

- Belea? Hai că ești amuzant. O să încerc să mă duc să mă schimb în ceva mai puțin incomod.

- Vrei să te ajut? , rânjește.

- Sunt sigură că mă pot descurca. Dacă am nevoie de vreo mână de ajutor ,te chem.

- Hei, am chiar două.

- Mi-am dat seama.

Plec și îl las pe Mason în living. Cred că de la lovitură am înnebunit. Nu îi știam nici numele întreg și eu îl invitasem în casă.

Ajung la baie și încerc să îmi deschid rochia. Pe cât de frumoasă era pe atât de greu reușeam să o scot după mine. Îmi-a runc un ochi în oglindă.

La tâmplă aveam o ditai vânătaia. Dau cu un deget peste ea și mă înjunghie.

Fir-ar să fie de treaba. Uite ce pățesc din cauza lui.

Matias. Nu așa îmi dorisem să treacă seară asta ,dar nici nu mai puteam schimba nimic. El se logodise, iar eu nu aveam de ce să mă supăr. Închid ochii și parcă îi simt parfumul lui ă-înconjurându mă, brațele lui pe talia mea, ochii aia verzi care m-au purtat spre NIRVANA.

Deschid ochii și scutur din cap. Trebuie să îmi revin. Îmi iau un trening pe mine după ce fac un duș rapid.

Mason era încă în living. Se pare că citea.

- Hei, tot tu ești ?

- Hei , îi răspund. Tot eu ,,doar că o versiune mai obosită.

Mă trântesc pe canapea lângă el. Cred că e timpul să ne cunoaștem puțin.

- Ascultă, Mason. Mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine în seară asta. Ai fost un înger...

- Dar....

- Dar nu te cunosc. Și cred că ar fi cazul să ne cunoaștem puțin din moment ce deja te-am invitat la mine în casă.

Luna 18+Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum