O rază de soare îmi gâdila fața, așa că mă trezesc. Casc obosită vrând să mai dorm încă puțin. Eram în patul meu învelită cu pătura mea și cu Amaru lângă mine. Nu îmi amintesc ca noaptea trecută să mă fi culcat în pat. Știu că ultima dată eram pe balcon. Sigur cineva m-a cărat până aici. Mă ridic îndreptându-mă spre baie, apoi mă îmbrac și cobor în grădină. Știu exact cine ma cărat. Mă duc țintă la Aurak care se pregătea pentru antrenamentul cu mine. Mă încrunt la el și spun apăsat:
– De ce m-ai cărat de pe balcon?
Lăsă arcul jos și îmi fixă privirea.
– Și voiai să te las acolo? spuse el cu o voce gravă.
Rămân surprinsă la auzirea vocii sale.
– Aha...., deci puteai să vorbești ! Și da, trebuia să mă lași acolo. Mai bine decât să mă cari tu.
Se apropie încet de mine, forțându-mă să mă dau în spate. Atunci când scoarța copacului se simți pe spatele meu am știut că nu am nicio cale de scăpare. Chiar și așa, eu, în continuare, îl fixam cu privirea. Îi simțeam căldura corpului său transpirat pe care o emana. Se apropie cu gura spre urechea mea și îmi șoptește:
– Cineva ne privește...,ascultă-mă și fă ce fac și eu!
Își ridică capul, ochii săi întâlnindu-i pe ai mei. Mimă un ,,Scuze", apoi începu să mă sărute sălbatic pe buze. Încerc să-l împing, dar era prea mare și prea greu. Ciudat era că îmi plăcea. Apăsarea buzelor sale fierbinți peste ale mele mă făcea să doresc mai mult. Așa că mă las moale în brațele lui și cooperez cu el. Îmi înconjor brațele în jurul gâtului său, iar el mă prinde de talie și mă trage mai aproape de el încât îi simțeam pieptul lucrat și tare. Îl voiam. Acesta era singurul lucru care îmi trecea prin minte acum. Când voiam mai mult, el se desprinse din sărut. Ochii îi străluceau, având o privire doritoare de mai mult și cu niște pomeți ușor roșiatici ce îi încadrau fața. Dacă el arăta așa, atunci eu arătam și mai rău.
– S-a dus.
– Cc..ce? îl întreb încă buimacă de la sărutul său.
– Corbul. Stătea în teiul de acolo și ne supraveghea. E spionul Prințului. Cred că l-a pus să vegheze asupra ta și să raporteze orice mișcare faci.
– Și atunci de ce m-ai sărutat?! îi spun eu indignată.
– Pentru că e gelos, zâmbind cu satisfacție. El e foarte ,,protectiv" cu bunurile sale, mai ales când te vede sărutându-te cu atâta ardoare cu un alt bărbat în afară de el. Am vrut să îl tachinez puțin.
Mă uit la el, necrezând ce zice. Deși simțisem și eu acea prezență stranie. Asta explică de ce acel bărbat din vis știa totul despre mine.
♛ •○• ♛
Au trecut două zile de la sărutul meu cu Aurak. După ce mi-a spus despre corbul care mă spiona, m-a dus imediat în camera mea încuindu-mă acolo, cică pentru protecția mea. Degeaba am țipat și bătut cu pumnii în ușă. Nimeni nu mă auzea sau nu voiau să mă audă. Am stat acolo ore în șir încuiată, până când cineva a binevoit să îmi deschidă. Era Aurak care m-a dus în salon unde erau Thorn și Mark. Era un fel de ședință, dacă îi putem spune așa. Mi-au explicat despre prinț și cât de periculos este și cum că de acum e mai bine să rămân în casă, unde sunt protejată. Am refuzat vehement această decizie. De ce să stau în casă? Pentru o pasăre idioată? Bineînțeles că nu am avut de ales și am acceptat să stau în casă. Și iată-mă aici, stând de două zile, plictisindu-mă de moarte. Pe lângă această plictiseală mai trebuie să mă și antrenez, dar nu cu Aurak, ci cu Mark. Asta m-a ajutat să îmi descopăr o nouă putere .Cea de a controla apa. Evident că Mark a fost ,,victima" acestui rezultat. M-a enervat foarte tare încât voiam să-l înec și iată că asta mi-a adus o nouă putere.
Acum stau întinsă pe pat cu ochii care se holbau la tavanul alb de culoarea zăpezii. Nu știu din ce motiv mă gândesc la el. Știu că nu ar trebui, dar mila care mă copleșește nu-mi dă pace. Sub masca aceea știu că se află un băiat speriat, deși pare rău. O bătaie în geam mă trezi din gândurile mele. Mă ridic din pat și mă îndrept spre geam să descopăr sursa zgomotului. Privesc pe geam, dar nu zăresc pe nimeni. Dintr-o dată o durere ascuțită îmi săgetă capul. Îmi cuprind capul cu mâinile în încercarea de a diminua durerea, dar în zadar. Mă chircesc pe jos de durere. Din capul meu răsună o voce:
,, Credeai că o să scapi așa ușor de mine?" întrebă vocea gravă, apoi râde cu poftă. ,,Văd că e timpul să te i-au la mine". Mă ridic de jos, durerea de cap dispărând. Analizez camera, până când un țipăt scurt îmi scăpă din gâtul meu uscat. În fața mea stătea Prințul Nemilos. Îmbrăcat cu totul în negru și cu aripile sale membranoase de liliac și cu umbrele ce roiau în jurul său, arăta că un Rege al Întunericului. Cu pași lenți, dar hotărâți se apropie de mine, eu fiind prinsă în colțul peretelui. Pășește în fața mea și cu un zâmbet satisfăcut mă întreabă:
– Ți-a fost dor de mine?
CITEȘTI
Prințul Nemilos
Фэнтези"Acel ticălos care mi-a furat țara si mi-a omorât oamenii. Mi-a distrus visele și speranțele. Totul." Focul distruge. Focul pârjolește. Focul arde. La fel și dragostea dintre cei doi. Ca un foc se înalță și arde tot. | Ce faci când știi că nu ai al...
