Beatã cu sentimente♡

Lupte.

Suflet adunat în genți, ce ti-a mai rămas ție? Visele s-au transformat în lacrimi de amar care curg fără oprire, fără rost. Te-ai pierdut pe tine printre ai tai. Te-ai lăsat acasă in îmbrățișările pe care le-ai dat sufletelor suferinde. Ti-ai lăsat cărările care duceau spre casa, ti-ai lăsat inima bucăți în brațele bunicii, ti-ai lăsat amintirile într-un colt, stăruințele in oglinda în care priveai cu zor, te-ai lăsat pe tine călătoareo. Ai lăsat tot ce ai urât vreodată ca sa îl treci pe lista doruririlor. Viața e lupta grea ce se da intre plâns și nebunie, intre care exista o linie foarte subțire. Lași prezentul pentru fericirea din viitor. Doamne, te rog ajuta-ma sa nu mă pierd pe mine. Îți vezi fratele fugind la prieteni, plângând în brațele lor-ce poate fi mai crud de atât? Îți vezi bunica sărutând mâinile mamei-de ce e târziu sa ne bucuram? Nu e moarte, e viața după moarte, e despărțirea de viață-ceea ce e mai rău. Dor, dor... pleacă de aici. Durerea te zdrobește, te doboară la pământ, te nimicește, te omoară și te întrebi când în locul lacrimilor va apărea un zâmbet. Lași tot ce iubești și ai iubit vreodată. Sibiu-privesc pe geam pentru ultima data intr-o lunga perioada peisajul preferat și iti aduni inima, îți aduni sufletul și amintirile zilelor tomnatice. Te întrebi ce mai contează...anii pierduți, plânsul amar? Sfârșitul de iarna-un nou început pentru noi cei 4 călători prin viață. Un început cu lacrimi, cu dor, cu greutate...dar un sfârșit a tot ceea ce ai fost, a tot ceea ce a contat odată, a tot ceea ce te-a durut, a tot ceea ce ai construit, a tot ceea pentru ce ai luptat. Lupta, lupta, lupta pentru ceea ce vrei. Nu mai plânge ...