❦ 𝟎.𝟑

381 49 6
                                    

𝔠𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔱𝔯𝔢𝔦

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.



𝔠𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔱𝔯𝔢𝔦

𝑡𝑎𝑒ℎ𝑦𝑢𝑛𝑔'𝑠 𝑝𝑜𝑣


Urăsc să stau la coadă la supermarket.
Serios, nu suport deloc.

În momentul în care am intrat aici și am observat mulțimea de persoane care așteptau la casa de marcat, nu am putut să nu pufnesc.

În mod normal, evit să fac cumpărături mai mult de o dată pe săptămână, mai ales și din cauza job-ului pe care îl fac deoarece trebuie să mă mențin în formă și să fac diferite exerciții, deci vin doar pentru a cumpăra alimente sănătoase de care am nevoie.

Să spunem că nu sunt genul care vine la supermarket pentru a cumpăra ceva de ronțăit, cum ar fi înghețată sau altceva.

Și totuși, asta fac în acest moment.

Au trecut două săptămâni de când Jungkook s-a întors în Seoul și nimeni nu mi-a spus nici jumătate de cuvânt despre el, nici unde este și nici ce locuri frecventează.

Practic, agitația mea a ajuns la o cotă atât de înaltă încât am nevoie să mănânc biscuiți bogați în calorii doar pentru a-mi controla nervii.
Anxietatea cu mine funcționează ca o accelerație.
Atunci când o am, mă regăsesc să sar în loc să merg și să fac toate lucrurile la o viteză dublă.

În plus, sunt, practic, douăsprezece luni de când nu mă mai droghez, deci modalitățile prin care trebuie să îmi gestionez emoțiile și gândurile mele s-au schimbat, iar mai nou mâncarea face parte din această modalitate.

Bineînțeles, fără psihoterapeutul meu nu aș reuși să supraviețuiesc, același lucru pentru grupul meu care mă suportă, dar și acei biscuiți cu fulgi de ciocolată oferă propriul gust și propria contribuție.

Kookie.

Încă îmi amintesc motivul pentru care am devenit obsedat foarte mult de acești biscuiți.

Lui Jungkook îi plăceau foarte mult și îmi spunea că de fiecare dată când cineva îl chema "Kookie" el se gândea la acești biscuiți.
Acei clasici americani care au forma unui cerc și sunt uriași.

Inutil să spun că această obsesie a transmis-o și mie, sincer, nici nu îmi aduc aminte momentul exact în care s-a întâmplat.

Știu doar că acei nenorociți de biscuiți îi foloseam, mereu, pentru a-l șantaja, sau după ce ne certam el mi-i cumpăra doar pentru a ne împăca.
Îmi aduc aminte și momentele în care îi mâncam împreună când încercam să nu mă gândesc la o modalitate pentru a face rost de câteva droguri.

❦ Your eyes tell | kookv [✓]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum